Din secretul „mesajului Arecibo” trimis în 1974 în spaţiul extraterestru, la 24.000 de ani-lumină distanţă
În 1974, uriașa antenă de la Arecibo, instalată în craterul unui vulcan stins, în insula Puerto Rico, a lansat un mesaj extraterestru la uluitoarea distanță de 24.000 de ani-lumină, adică la de vreo 24.060 de ori zece mii de miliarde de kilometri! Direcția: un conglomerat de stele care numără vreo 309.000 de aștri și se află la limita galaxiei noastre.
Pe 16 noiembrie 1974, Frank Drake, directorul de atunci al Observatorului spaţial de la Arecibo, a lansat mesajul spre spaţiul extraterestru. Drake este pionierul comunicațiilor interstelare, pentru că în 1960 el a încercat să detecteze eventualele semnale extraterestre, „ascultând” doi aștri din imediata vecinătate a lumii noastre solare. Această primă tentativă a declanșat în fosta URSS şi în SUA vaste programe de lucru.
În 1974, Drake a ales o țintă pe care Arecibo o putea atinge – aglomerarea stelară Messier 13, situată la 24.000 de ani lumină depărtare de noi. Este o experiență foarte sofisticată. Aplicând schema propusă de savantul sovietic Kardashev pentru comunicațiile la mari distanțe, fascicolul direct emis de uriașa antenă a fost astfel reglat pe țintă încât s-o acopere în întregime. Așadar, emisia să poată fi recepționată de toate stelele din grupul Messier 13. S-a ales o lungime de undă optimă – 12,6 cm. Iar pentru o cea mai mare siguranță a transmisiei, nu s-a folosit doar un singur regim de impulsuri. Mesajul a fost purtat de frecvențe apropiate. Două tonalități diferite permit să se identifice la recepție, cele două tipuri de semnale.
Drake a meditat și asupra mesajului. Dacă s-ar fi mulțumit cu un semnal de apel, dat fiind distanța fantastică, eventualul răspuns ar fi trebuit așteptat… 48.000 de ani! Iată motivul pentru care mesajul conține o suficient de largă informație… În mai puțin de 3 minute, antena de la Arecibo a transmis 1.679 semnale… Bip. bip… Aceste unități de informație sau biți pot fi desfășurate pe 73 de rânduri de câte 23 biți, știind că 1.679 este multiplul a două numere prime: 73 și 23. Conferindu-se două valori diferite celor două feluri de semnale, apare un desen ușor de descifrat.
Prima linie a mesajului dezvăluie metoda – un cod – permițând desfășurarea numărătorii, de la 1 la 10. Și nu este nicio dificultate în a înțelege că trebuie citit de la dreapta la stânga. Pornind de aici, poate fi descifrat primul rebus. Se află numărul atomic al celor 5 elemente de bază a biochimiei noastre: hidrogenul, carbonul, azotul, oxigenul, și fosforul (de la dreapta la stânga: 1, 6, 7, 8, 15). Mai departe, se dă structura moleculară a diferitelor zaharuri formate cu ajutorul celor 5 elemente precedente. Se observă de asemenea 4 scheme ale grupului de fosfați (un atom de fosfor și 4 atomi de oxigen). Se înțelege că este vorba de a-l informa pe eventualul cititor extraterestru al mesajului asupra structurii acidului esențial al biochimiei noastre, ADN-ul (acidul dezoxiribonucleic), care are un rol decisiv în transmisia codului genetic și asigură continuitatea speței umane.
Desenul următor dă de altfel o reprezentare a ADN-ului cu structura sa în dublă elice si lanțul de zaharuri-fosfați. Mesajul dezvăluie și schița unui pământean, cu dimensiunile indicate în multiplii lungimii de undă a emisiei (deci 14 x 12.6 cm, 1,761 metri). La stânga omului, într-un alt „rebus”, este indicat numărul ființelor umane care trăiesc pe glob, adică vreo 4 miliarde (la nivelul anului 1974). Dedesubt, o schemă a sistemului solar cu cele 9 planete (atunci, Pluto era considerat a 9-a planetă, azi e considerat doar o „planetă pitică”). A treia planetă poate fi identificată ca cea locuită de cei ce au trimis mesajul. În final, jos, se dă și o schiță a antenei de la Arecibo. Se sugerează succint tehnica de emisie prin reflexia pe o suprafață parabolică. Și sub desen se găsesc dimensiunile antenei.
Acest mesaj a fost lansat în mai puțin de 3 minute. Dar vor fi necesari 24.000 de ani undelor radio pentru a transporta modulația de frecvență până la Messier 13. Or, dacă ar fi după calculul probabil făcut de cercetătorul Carl Sagan, conform căruia ar exista în galaxia noastră 1.000.000 de civilizaţii extraterestre avansate, aglomerarea globulară M13, cu cele 300 000 de stele, oferă o șansă sau două de a găsi o civilizație capabilă să primească și să interpreteze mesajul.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
În 1974, uriașa antenă de la Arecibo, instalată în craterul unui vulcan stins, în insula Puerto Rico, a lansat un mesaj extraterestru la uluitoarea distanță de 24.000 de ani-lumină, adică la de vreo 24.060 de ori zece mii de miliarde de kilometri! Direcția: un conglomerat de stele care numără vreo 309.000 de aștri și se află la limita galaxiei noastre.
