Din secretele legendei lui Robin Hood

6.388 vizualizari

Robin Hood 5În imaginaţia populară, Robin Hood este eroul englez arhetipal. Legenda lui, atât de cunoscută oamenilor din întreaga lume, s-a păstrat de-a lungul secolelor de istorie, astfel încât până şi banda de tâlhari a lui Robin (Călugărul Tuck, Micul John, Will Roşcovanul, Allan a Dale şi fecioara Marion) a devenit arhicunoscută. Atracţia pe care o exercită galantul nelegiuit medieval, care fură de la bogaţi ca să dea săracilor şi luptă împotriva nedreptăţilor şi a tiraniei unor figuri autoritare precum Prinţul John şi maleficul şerif din Nottingham, nu dă semne de slăbiciune. Dar unde îşi are originea povestea? Oare chiar a existat un Robin Hood real care se ascundea în pădurile Angliei medievale ca să apere drepturile celor săraci şi oprimaţi?

Când au apărut legendele despre Robin Hood?

Prima referinţă scrisă la Robin Hood, deşi este doar o însemnare, apare în Piers Plowman, scrisă în 1377 de William Langland, în care unul dintre personaje afirmă: „Cunosc versurile despre Robin Hood”. Următoarea însemnare şi prima în care Robin este descris ca un nelegiuit apare în Original Chronicle of Scotland, scrisă în jurul anului 1420 de Andrew de Wyntoun. Sub o menţiune referitoare la anul 1283, cronica îi descrie pe Robin Hood şi Micul John, precum şi pe bine-cunoscuţii proscrişi din Barnsdale, Yorkshire, în nordul Angliei. Aproape 20 de ani mai târziu, în Scotichronicon, Walter Bower îi menţionează pe Robin Hood, „faimosul tăietor de beregate”, şi Micul John într-o referire la anul 1266.

Bower îi plasează pe proscrişi în contextul rebeliunii lui Simon de Montfort împotriva lui Henric al III-lea şi din nou în pădurea Barnsdale, la nord de casa lor tradiţională din pădurea Sherwood, Nottinghamshire. Anglia ocupă un teritoriu mult mai mare decât astăzi, iar întrucât Nottinghamshire şi Yorkshire erau districte adiacente, este posibil ca aventurile lui Robin Hood să se fi răspândit în ambele păduri.

Celelalte referinţe de început despre Robin Hood provin din balade şi cântece, menite a fi recitate sau cântate de menestrelii ambulanţi. Cea mai semnificativă relatare timpurie sub forma unei balade o reprezintă A Gest of Robin Hood (gest probabil înseamnă „fapte”), din care există mai multe ediţii tipărite după 1500, în urma dezvoltării tiparniţelor în Anglia, prin efortul lui William Caxton. S-a crezut că povestea din Gest, care are loc tot în pădurea Barnsdale, este cu mult anterioară versiunii tipărite, poate din perioada 1360-1400, dar acum data acceptată este aproximativ 1450.

Povestea clasică a lui Robin Hood

Pe vremea acestor balade au fost adăugate unele dintre elementele poveştii despre Robin Hood, aşa cum o cunoaştem astăzi. Robin este însoţit nu doar de Micul John, dar şi de Will Roşcovanul şi de Much, fiul lui Miller. Printre duşmanii lui se numără abaţii bogaţi ai Bisericii Catolice (pe care îi jefuieşte) şi şeriful din Nottingham. Acum este introdus în relatare concursul de tras cu arcul pus la cale de şerif pentru a-l prinde pe proscris. Robin scapă de duşmani, îi decapitează atât pe şeriful din Nottingham, cât şi pe vânătorul de comori Guy de Gisborne. Pentru uciderea şerifului, este căutat prin pădurea Sherwood de însuşi regele Edward, dar jură supunere şi este iertat. Prin urmare, Robin îşi găseşte de lucru la curtea regelui, dar se plictiseşte şi se întoarce în pădure, unde continuă să ducă o viaţă de proscris. Mulţi ani mai târziu, se îmbolnăveşte şi merge să-şi viziteze verişoara, stareţa Abaţiei Kirklees, pentru a se trata aici. Dar, fără ca Robin să ştie, ea este amanta duşmanului lui, Sir Roger din Doncaster, şi îl lasă să sângereze până moare. Înainte de a-şi da sufletul, Robin trage o ultimă săgeată pe fereastră şi îi spune Micului John să-l înmormânteze acolo unde va cădea aceasta.

Adăugiri la povestea clasică

În acest stadiu, unele aspecte populare ale poveştii lipsesc. Normanzii nu sunt încă portretizaţi drept răufăcători şi nu există nicio referire la lupta dintre maleficul Prinţ John sau la prietenia cu binevoitorul său frate, regele Richard Inimă-de-Leu. Abia în cartea Ivanhoe a lui Sir Walter Scott, din 1819, apare Robin Hood ca un englez care se luptă cu opresorul normand. De asemenea, în romanul lui Scott, Călugărul Tuck devine un personaj mult mai important. Spre deosebire de piesele şi relatările ulterioare, unde apare ca nobil, în primele balade Robin Hood este perceput ca un om liber (negustor sau fermier) şi nu există nicio menţiune despre banii împărţiţi săracilor.

Abia în 1598, într-o piesă concepută pentru publicul aristocrat, statutul lui Robin este ridicat, astfel că devine Robert, conte de Huntingdon. Tot la sfârşitul secolului al XVI-lea, apare pentru prima oară idila cu fecioara Marion, foarte probabil în piese scrise pentru Jocurile de Mai, celebrările primăverii care aveau loc la începutul lunii mai. Dar fecioara Marion a devenit un personaj principal abia odată cu publicarea romanului lui Thomas Love Peacock, Maid Marian, în 1822. Ea a fost însă asociată cu legenda lui Robin Hood încă din 1500.

Cine a fost, de fapt, Robin Hood?

Existenţa unei figuri istorice în spatele acestor balade, povestiri şi piese de teatru este o altă chestiune, deşi, cu siguranţă, există mulţi candidaţi pentru istoricul Robin Hood. Din nefericire, documentele engleze din secolele al XIII-lea şi al XIV-lea conţin multe referinţe la oameni cu numele Hood; cât despre Robert sau forma sa alternativă Robin, acesta era un nume creştin foarte răspândit la vremea aceea, ceea ce complică mult legenda lui Robin Hood. Există totuşi câteva posibilităţi. La o şedinţă a tribunalului din York, în 1226, un bărbat din Yorkshire pe nume Robert Hod este înregistrat drept fugar, iar în 1227 apare din nou sub porecla Hobbehod, al cărui înţeles nu este clar. Din nefericire, nimic altceva nu se ştie despre acest Robert Hod.

O altă posibilitate ar fi Robert Hood, fiul lui Adam Hood, un pădurar care lucra pentru John de Warenne, ducele de Surrey. S-a născut în 1280 şi a trăit în Wakefield, Yorkshire, ca arendaş, împreună cu soţia sa, Matilda. Wakefield se află la doar 16 km de Barnsdale, decorul în care au avut loc aventurile lui Robin din balade. În unele povestiri se spune că tatăl lui era un pădurar pe nume Adam. Numele Matilda a fost, de asemenea, numele adevărat al fecioarei Marion în două piese de teatru elisabetane. În 1317, Robert Hode a dispărut după ce nu s-a prezentat pentru îndeplinirea serviciului militar. Deşi există cu certitudine câteva similitudini între acest Robin de Wakefield şi Robin Hood din legendă, faptul că relatările legate de numele lui Robin Hood circulau deja în timpul vieţii sale sugerează că acesta a apărut niţel cam târziu pentru a se califica. De fapt, la acea vreme, arhivele tribunalului arată că Robinhood devenise porecla pentru proscris şi, înainte de 1300, existau cel puţin opt oameni care şi-au asumat sau au primit acest nume.

Acest lucru este ilustrat de cazul lui William de Fevre, din Enborne, în Berkshire, care, în 1261, este prezentat drept proscris în arhivele tribunalului din Reading. Un an mai târziu, de Paşte, un document regal l-a numit William Robehood. Dacă nu este vorba despre o eroare a clericilor, atunci este un aspect semnificativ, deoarece, la începutul anului 1262, legenda lui Robin Hood pare să fi fost destul de bine cunoscută astfel încât alţi proscrişi să fie numiţi după el. Dacă lucrurile stau astfel, ar însemna că orice Robin Hood adevărat nu poate depăşi anul 1261 sau 1262. De asemenea, ar putea fi dovada că porecla Robin Hood dată proscrişilor la acea vreme a fost cea care a inspirat legenda, aşa că nu poate proba existenţa atât de timpurie a lui Robin Hood.

O teorie fascinantă a fost emisă de Tony Molyneux-Smith în cartea sa din 1998, Robin Hood and the Lords of Wellow, care sugerează că Robin Hood nu a fost un om anume, ci un pseudonim preluat de descendenţi ai lui Sir Robert Foliot, care a stăpânit peste Wellow, în apropiere de pădurea Sherwood, până la sfârşitul secolului al XIV-lea. Acest aspect intrigă, dar este nevoie de cercetări suplimentare asupra acestei familii şi a originilor sale pentru a putea dovedi că familia Foliot reprezintă originea poveştii acestui faimos proscris.

Modele ale lui Robin Hood

Desigur, Robin Hood nu a fost prima şi nici singura legendă medievală despre proscrişi. Evadările, salvările şi deghizările îndrăzneţe din legenda lui au fost, fără îndoială, influenţate de relatările reale şi mitice despre nelegiuiţii adevăraţi. Un exemplu îl reprezintă mercenarul şi piratul Eustace Călugărul (cea 1170-1217). Faptele sale sunt relatate într-o povestire din secolul al XIII-lea şi, de asemenea, de istoricul contemporan Matthew Paris, în Chronica Majora (Cronica principală).

Un alt model istoric pentru legenda lui Robin Hood îl reprezintă Hereward (The Wake). Acest lider al proscrişilor din secolul al XI-lea a condus rezistenţa engleză împotriva lui William Cuceritorul şi a apărat Insula Ely, din zonele mlăştinoase aflate la sud de Lincolnshire, de invazia normanzilor. Hereward a devenit un erou popular la foarte scurt timp după ce a murit şi, după 100 de ani, faptele sale erau celebrate în cântecele din taverne. Legendarul Hereward era deja un nume atunci când au apărut Estorie des Engles a lui Geoffrey Gaimar, scrisă în jurul anului 1140, şi Gesta Herewardii Saxonis (Faptele lui Hereward Saxonul), din aceeaşi perioadă. Multe aspecte ale eroului proscris asociate mai târziu cu Robin Hood se regăsesc în legendele despre Hereward. Era curajos, curtenitor, cu mintea ageră, expert în deghizare şi mereu atent, după cum se poate deduce şi din numele său, The Wake, care înseamnă cel care veghează.

Un alt erou al acestei perioade a fost Fulk FitzWarin. O legendă de la începutul secolului al XII-lea relatează cum Fulk, un tânăr nobil, este trimis la regele John al Angliei. În cele din urmă, regele devine duşmanul său şi confiscă pământul familiei sale. Astfel, Fulk pleacă în pădure şi duce o viaţă de proscris. În această povestire sunt incluse incidente care amintesc de legenda lui Robin Hood. De exemplu, Fulk testează sinceritatea călătorilor bogaţi cărora le aţine calea şi îl atrage pe regele John în pădure, unde este prins în capcană de banda lui de proscrişi. Există însă o latură mitică puternică (uriaşi, dragoni, călătorii epice) în povestirea despre Fulk FitzWarin (ca în toate legendele eroice timpurii din Anglia, de altfel), pe care nu o regăsim în legenda lui Robin Hood.

O interpretare complet diferită a povestirii lui Robin Hood se bazează pe rolul său în folclorul englez. Temele păgâne, precum Bărbatul Verde (sau Robin Goodfellow) şi Sălbaticul din Pădure, au influenţat probabil amploarea legendei lui Robin Hood, iar personajul şi povestea lui au fost, cu siguranţă, incluse în Jocurile de Mai, o sărbătoare a naturii şi a sosirii primăverii, din secolul al XVI-lea. Dar ideea că Robin Hood este doar o legendă care îşi are originile în aceste sărbători este improbabilă, cu atât mai mult cu cât povestirea pare să fi fost cunoscută înainte de orice asociere cu Jocurile de Mai.

Dacă Robin Hood a existat, cea mai convingătoare dovadă îl plasează undeva în secolul al XIII-lea, deşi mai degrabă reprezintă paradigma eroului proscris, alcătuit în parte din personaje istorice; aşadar, nu are o identitate istorică individuală. Povestirea lui Robin Hood a fost elaborată treptat, vreme de peste 700 de ani, în general pentru a veni în întâmpinarea nevoilor şi dorinţelor publicului. De fapt, povestea se dezvoltă şi astăzi, după cum este limpede din cele mai noi mituri adăugate şi prezentate în filmul din 1991, Robin Hood: Prinţul Hoţilor, care l-a avut în rolul principal pe Kevin Costner. Aici, nu numai că Robin este plasat la sfârşitul secolului al XII-lea drept cruciat care se întoarce din luptă, dar este înfăţişat, de asemenea, luptându-se în pădure cu războinici celţi fioroşi, cu feţele pictate, la peste 1.000 de ani după ce aceştia au ieşit din istorie. Fără îndoială, legenda va continua să se dezvolte şi să se schimbe în viitor aşa cum a făcut-o şi în trecut. Face parte din mitul-istorie care este Robin Hood.