Arhipelagul Galapagos, care aparţine Ecuadorului, este situat în estul Oceanului Pacific. Are o suprafaţă de 7.844 km pătraţi şi este format din 15 insule vulcanice din care 5 sunt mai mari (Isabela, de forma literei „L”, Chatham, Santa Cruz, Fernandina etc). Se află la o distanţă de 968 km de continentul sud-american.
O anume anomalie climatică este caracteristică acestui colţ de lume. Insulele se află la ecuator, dar datorită curentului rece al Perului (care are o temperatură de 16°C), temperatura aerului nu depăşeşte 22° C la nivelul mării.
Insulele arhipelagului au fost descoperite întîmplător de către episcopul spaniol Tomaso de Berlanga în 1535 care, navigînd cu o corabie din Panama către Peru, a deviat spre vest. Poposind pe ţărmuri el a zărit şi a descris giganticele broaşte ţestoase. În cursul călătoriei sale în jurul lumii la bordul vasului „Beagle”, Charles Darwin a vizitat şi cercetat insulele în 1835. Iată câteva fragmente din însemnările lui Darwin asupra lor.
23 septembrie 1835: „… Prin păduri umbră mulţi porci şi capre sălbatice, dar hrana principală a populaţiei o constituie broaştele ţestoase. Fireşte că numărul lor a scăzut mult, dar oamenii încă pot să-şi asigure hrana pentru o săptămână, vânând numai două zile. Se spune că altădată vasele care treceau pe aici luau cu ele până la 700 de broaşte ţestoase deodată. Într-adevăr, una din caracteristicile cele mai importante ale insulelor o constituie prezenţa acestor broaşte gigantice. În secolul al XVI-lea, navigatorii spanioli, fiind impresionaţi de numărul mare al acestor animale, au dat insulelor numele de „insulas de los Galapagos” (insulele broaştelor ţestoase). Mult timp insulele au fost foarte des vizitate de pescari şi vânători de balene, în special cu scopul de a prinde broaştele ţestoase uriaşe, care sunt foarte gustoase”.
Mai departe Darwin scrie: 8 octombrie 1835: „Istoria naturală a acestor insule este deosebit de interesantă. Cele mai multe din animalele existente nu se mai întâlnesc nicăieri altundeva, deşi arată o înrudire pronunţată cu speciile din America de Sud. Arhipelagul este astfel o mică lume în sine, care pune probleme din cele mai ciudate asupra originii vieţii pe pământ şi a evoluţiei vieţuitoarelor”.
Fauna acestui arhipelag a constituit pentru Darwin un bogat material documentar în sprijinul teoriilor sale. Iată ce va scrie el mai târziu în „Autobiografia” sa:
„În timpul călătoriei lui „Beagle” am fost surprins de ordinea în care animalele foarte înrudite între ele se înlocuiesc unele pe altele, pe măsură ce înaintam spre sud. De asemenea, m-a interesat caracterul sud-american al celor mai multe specii din insulele Galapagos şi mai ales deosebirile discrete dintre ele pe fiecare din insulele arhipelagului. Era deci evident că aceste fapte, ca şi multe altele, nu se pot explica decât prin presupunerea că speciile se modifică treptat, pe insulele Galapagos existând unele animale primitive cu rude mai evoluate în America”.
Într-adevăr, în insula San Cristobal, se găsesc sub protecţie iguanele şi leii de mare, în insula Santa Măria flamingii, în insula Espanola – iguanele marine şi focile, în insula Fernandina – crânguri de mangrove, mici fiorduri, pinguini, cormorani apteri, pelicani.
Darwin a atras atenţia pentru prima oară întregii lumi asupra interesului ştiinţific excepţional pe care îl prezintă insulele Galapagos. El a semnalat prezenţa a numeroase endemisme printre care: şoarecele indigen, huhurezul de Galapagos, cintezoiul de Galapagos, broasca ţestoasă gigant, iguana de apă şi de uscat, flamingi roz, cormorani apteri, pinguini, furtunarul cu coadă neagră. Flora insulelor este tot atît de interesantă, aproape 100 de specii au fost găsite numai în arhipelag.
Dar cum arată vestitele broaşte ţestoase uriaşe? Iată un exemplar care are cel puţin 300 de kilograme. Are o carapace foarte groasă, din care se pot confecţiona ligheane şi obiecte de uz casnic. Carnea lor se consumă proaspătă sau sărată, iar din grăsimea lor se obţine un ulei foarte bun. În fauna actuală a globului se numără vreo 400 de specii de broaşte ţestoase, dar cele mai mari şi mai „bătrâne” locuiesc aici. Broaştelor ţestoase – deşi par identice – băştinaşii afirmă că le pot preciza insula de origine după mărime şi unele amănunte specifice. De pildă, pe insulele Charles şi Hood, ele au carapacea din faţă mai groasă şi răsfrântă ca o şa, cele din insula James sunt mai rotunde, mai negre şi mai gustoase ş.a.m.d.
Şopârlele uriaşe (iguane), lungi de 2 metri şi tot atât de groase ca omul, trăiesc pe coastele stâncoase şi în arbori. Sunt, de altfel, foarte strălucitor colorate în bleu, verde şi galben. Localnicii le consumă cu plăcere carnea şi ouăle uriaşe. Sturzii „batjocoritori” sunt de asemenea specifici insulelor Galapagos. Se numesc astfel pentru că imită sunetele omeneşti ca şi papagali. Sunt foarte blânzi şi pot fi prinşi foarte uşor cu şapca sau pălăria.
Pentru protejarea florei şi faunei de aici, guvernul Ecuadorului a instituit, în 1934, regimul de rezervaţie naturală asupra arhipelagului. În 1959 s-a înfiinţat parcul naţional pe insula Santa Cruz pentru protejarea celor 2.000-3.000 exemplare de broaşte ţestoase uriaşe.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
