Orgoni Crystal

 
Orgoni Crystal

 

Dezastrul submarinului nuclear rusesc Kursk, în care au murit 118 militari, ar fi putut fi provocat de o torpilă ultrasecretă şi ultrarapidă rusească, numită Şkval

311

submarinul KurskLa sfârşitul verii anului 2000, în Rusia a avut loc un eveniment tragic care a impresionat toată lumea: dezastrul submarinului nuclear rus Kursk, în care au murit 118 de membri ai echipajului, prinşi sub Marea Barents, închişi într-un mormânt de metal. Dar a fost acest dezastru un simplu accident naval sau există o explicaţie mai funestă pentru ceea ce s-a întâmplat la 20 de metri sub îngheţatele ape ruseşti?

Submarinul vechi de cinci ani făcea parte dintr-o flotă cu 50 de vase de război implicate în exerciţii navale ruseşti în largul coastei de nord a Rusiei. Două explozii masive la bord au avut un efect dezastruos; cauza exploziilor este încă dezbătută aprins. Concluzia oficială a guvernului rus, în 2002, după ridicarea la suprafaţă şi cercetarea epavei, a fost că submarinul Kursk fusese scufundat de o torpilă defectă, dar teoriile despre ceea ce s-a întâmplat cu adevărat includ varianta că submarinul s-ar fi lovit de fundul mării, cu un submarin britanic sau american rătăcind în apele teritoriale ruseşti, cu un spărgător de gheaţă sau cu un vas transportor, ar fi detonat o veche mină din cel de-al doilea război mondial sau că ar fi fost un act de sabotaj intenţionat.

De exemplu, un analist al serviciilor secrete a afirmat că submarinul Kursk fusese scufundat de separatiştii ceceni. Totodată, el a declarat că serviciile de securitate ruseşti fuseseră avertizate în legătură cu această ameninţare cu două săptămâni înaintea accidentului, dar nu o luaseră în serios.

Dar n-ar fi posibil ca submarinul să fi fost atacat din afara Rusiei? În pofida faptului că Războiul Rece s-a încheiat, submarinele americane şi britanice au continuat să se joace de-a şoarecele şi pisica, cu submarinele ruseşti, în apele Oceanului Atlantic. Echipajele de pe submarinele rivale obişnuiesc adesea să îşi imite reciproc mişcările, din umbră, în cadrul unor astfel de jocuri, dar uneori pot avea loc ciocniri, iar din 1967 până astăzi au avut loc 11 astfel de coliziuni doar în Marea Barents. Surse anonime din interiorul Ministerului Britanic al Apărării afirmă că este posibil să fi fost implicat un submarin britanic, dar, chiar dacă acest lucru ar fi adevărat, guvernul britanic nu l-ar recunoaşte niciodată public. Ce e interesant e că, în ziua dezastrului, agenţia naţională de presă a Rusiei, Interfax, informa că „surse militare” neidentificate declaraseră că un obiect care semăna cu o bucată din „coşul unui submarin străin” fusese descoperită la 330 de metri de Kursk pe fundul mării. Aceleaşi surse afirmau că explicaţia cea mai probabilă pentru accident era coliziunea cu un alt submarin, „cel mai probabil britanic”. Dar acest lucru a fost negat vehement de ambii miniştri ai apărării, cel britanic şi cel rus.

Ofiţerii navali ruşi de rang superior au propria versiune despre ceea ce s-a întâmplat. Şi ei cred că dezastrul a fost provocat de o coliziune, dar cu un submarin american. Ei susţin că două submarine americane efectuau operaţii de spionaj şi au prezentat fotografii din satelit cu un submarin american andocat în baza navală norvegiană de la Bergen nu mult după scufundarea submarinului Kursk. Marina rusă susţine că aceste fotografii demonstrează că submarinul ieşise la suprafaţă pentru reparaţiile care se impuneau după impact. Submarinele sunt concepute astfel încât să poată petrece mult timp sub apă, fără a avea nevoie să andocheze pentru a se aproviziona, „demonstrând”, după cum credeau ruşii, că acest submarin fusese andocat pentru reparaţii. Mai mult, fotografiile au fost făcute în timpul misiunii eşuate de salvare şi existau urme vizibile pe corpul submersibilului care ar fi confirmat teoria unei coliziuni prin frecare. Marina SUA neagă aceste acuzaţii, dar, în mod ciudat, recunoaşte că a desfăşurat operaţiuni în acea zonă în momentul dezastrului.

Insă cea mai atrăgătoare explicaţie este că una dintre torpilele de la bordul lui Kursk a explodat pe neaşteptate, provocând un şoc devastator resimţit până în Alaska ca un seism de 4,2 grade pe scara Richter. Există numeroase teorii conform cărora se testa pe ascuns o torpilă ultrasecretă şi ultrarapidă numită Şkval, torpilă despre care se crede că depăşea orice torpilă din arsenalul NATO, afirmaţii care ar întări măsurile luate de Rusia pentru păstrarea secretului şi contracararea operaţiunilor de spionaj ale SUA.

în 2001, ziarul comunist Komsomolskaia Pravda sugera că amiralitatea rusă încerca să muşamalizeze episodul. Se afirma în ziar că, înainte de explozie, de pe submarin fusese trimis un mesaj către comandanţii aflaţi la baza de pe uscat, în care se spunea: „Avem o torpilă care nu funcţionează corect. Cerem permisiunea să o detonăm”. Negând această versiune, autorităţile ruse scapă în mod convenabil de responsabilităţi şi-l scot basma curată pe preşedintele Vladimir Puţin, care a fost criticat că nu şi-a întrerupt concediul pe durata acestei crize.

Date fiind toate aceste interpretări diverse a ceea ce s-a întâmplat, singurul punct asupra căruia s-a căzut de acord este secretomania manifestată de toate părţile despre care se crede că ar fi fost implicate şi lipsa unei explicaţii care să fie acceptată pe scară largă.

Orgoni Crystal