De ce crucea a fost recunoscută ca simbol oficial creştin abia după 8 secole după Hristos?
Simbolurile creştinismului primitiv au fost cu totul altele, în afara crucii. Astfel amintim peştele sau delfinul, ca simboluri ale apei, şi al tuturor puterilor fireşti vivificatoare, ce în climaturile calde se mijlocesc prin apă. Cabalistica vine şi ea să justifice însemnul de peşte ca fiind însemn creştin, susţinând că însăşi prescurtarea din limba greacă: „Iesous CHristos Theou HYous Sotter”, ar duce la acel „ICHTHYS” ce înseamnă peşte. Urmează porumbelul, cu multiple semnificaţii în Vechiul Testament, apoi simbolul mielului pascal, ca şi al bunului păstor, atât în Vechiul cât şi în Noul Testament. Crucea apare mult mai târziu, iar pentru prima oară ca simbol preluat de la orfici -, dar sub forma unei cruci având câte un peşte legat de fiecare dintre braţele sale orizontale. Se constată şi o redare în primele secole ale erei noastre a semnului crucii sub forma ei actuală, simplă, dar asta aproape cu totul întâmplător.
Simbolul crucii, sub forma pe care o cunoaştem astăzi, este amintit pentru prima oară în scrisoarea Sfântului Nil, din secolul al patrulea, primul care-i conferă însemnului respectiv un oarecare preţ. Unele reguli în ceea ce priveşte crucea ca simbol al creştinismului apar doar din anul 787, atunci când, la cel de al doilea sinod de la Niceea, Tarasius a instituit îndrumări stricte pentru decorarea bisericilor creştine. Atunci, din acel 24 septembrie al anului 787, începe să se admită ca, în cinstea Crucii şi a Evangheliei, să se poată arde miresme, sau să se aprindă lumânări. Deci abia la sinodul al şaptelea, crucea este recunoscută ca unul dintre principalele simboluri creştine.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Simbolurile creştinismului primitiv au fost cu totul altele, în afara crucii. Astfel amintim peştele sau delfinul, ca simboluri ale apei, şi al tuturor puterilor fireşti vivificatoare, ce în climaturile calde se mijlocesc prin apă. Cabalistica vine şi ea să justifice însemnul de peşte ca fiind însemn creştin, susţinând că însăşi prescurtarea din limba greacă: „Iesous CHristos Theou HYous Sotter”, ar duce la acel „ICHTHYS” ce înseamnă peşte. Urmează porumbelul, cu multiple semnificaţii în Vechiul Testament, apoi simbolul mielului pascal, ca şi al bunului păstor, atât în Vechiul cât şi în Noul Testament. Crucea apare mult mai târziu, iar pentru prima oară ca simbol preluat de la orfici -, dar sub forma unei cruci având câte un peşte legat de fiecare dintre braţele sale orizontale. Se constată şi o redare în primele secole ale erei noastre a semnului crucii sub forma ei actuală, simplă, dar asta aproape cu totul întâmplător.
