Dacă veţi îndrăzni să citiţi cartea “Maidanul cu dragoste” a lui G.M. Zamfirescu, veţi da peste scene groteşti, care vă vor face scârbă…

  •  
  •  
  •  
  •  

Unul dintre scriitori mari ai României, dar puţin uitaţi pe nedrept, a fost George Mihail Zamfirescu. Din păcate, el a murit la vârsta de doar 40 de ani, în anul 1939, din cauza unui TBC, pe fond diabetic. În afara de binecunoscuta sa carte, “Domnişoara Nastasia”, o altă creaţie literară a sa – “Maidanul cu dragoste”  (1933) atrage atenţia. De ce? Pentru că exprimă un realism extraordinar al vremurilor imorale din perioada interbelică.

“Maidanul cu dragoste”, deşi pare a fi un roman de dragoste, de fapt, el este unul social, vorbind despre mahalalele Bucureştiului de altădată din anii ’30. Sunt multe personaje, dar personajul principal (Puişor) naratorul, este doar un copil sfrijit. Puişor este frământat de instinctele se*uale, fiind răscolit de carnea tânără a Fanei, imaginând-o mereu goală.

Dacă veţi îndrăzni să citiţi această carte, veţi da peste scene groteşti, care vă vor face scârbă, multe dintre personaje fiind animate de o dorinţă interioară se*uală animalică. Veţi fi oripilaţi de întâmplările din mahala, de nedreptățile pe care şi le fac vecinii între ei, precum şi de alte evenimente.

Un roman brutal de real, şi poate că tocmai acest realism a făcut ca scrierile lui G.M. Zamfirescu să nu fie extrem de populare în literatura noastră, faţă de creaţiile altor scriitori.


  •  
  •  
  •  
  •  

Lasă un comentariu