Uneori, Pământul se interpune între Soare şi Lună. În acel moment, Pământul nu mai lasă ca lumina Soarelui să ajungă pe Lună. Totuşi, atmosfera Pământului reflectă lumina Soarelui, astfel că, în general, Luna nu dispare complet în timpul unei eclipse. Dacă Pământul nu ar avea atmosfera, atunci Luna ar dispărea complet.
Astronomii au observat faptul că aceste eclipse de Lună sunt variabile în strălucire. Uneori, ele sunt întunecate. Alteori, ele sunt extrem de strălucitoare. Dacă atmosfera Pământului este plină de praf, atunci eclipsele de Lună sunt foarte întunecate, şi Luna dispare total. Dar, există şi momente când eclipsele sunt foarte strălucitoare, chiar excesiv de strălucitoare. Ar putea o auroră (ce poate produce doar o umbră pe Pământ, în condiţii excepţionale) să lumineze cu adevărat un obiect ceresc de mărimea Lunii, aflată la sute de mii de kilometri distanţă faţă de Pământ? Sau poate că e vorba de o lumină din interiorul Pământului care este reflectată şi trece prin aerul polar rece, astfel încât un „Soare interior al Pământului” poate lumina suprafaţa Lunii?
Am putea da, de exemplu, mărturia unei eclipse de Lună ce a avut loc pe 19 martie 1848:
„Vreau să atrag atenţia asupra faptului că în timpul eclipsei lunare totale de pe 19 martie, suprafaţa Lunii prezenta o luminozitate neobişnuită, de circa trei ori mai mare decât intensitatea iluminării medii a discului lunar eclipsat. Lumina era de o culoare roşu aprins. În timpul eclipsei totale, locurile luminate şi întunecate de pe suprafaţa Lunii puteau fi observate ca şi cum Luna n-ar fi fost eclipsată; culoarea roşu aprins era remarcabilă şi contrasta cu albul stelelor.”
O observaţie făcută din Irlanda remarca faptul că, înainte ca eclipsa să se sfârşească, lumina cea roşie n-a mai luminat suprafaţa Lunii. Ar putea fi vorba de lumina reflectată din „Soarele interior al Pământului” care să lumineze pentru o perioadă scurtă şi apoi să lase Luna într-o beznă totală?
De ce apusurile de Soare au culoarea roşie? Întrucât culoarea roşie poate traversa distanţe mai lungi prin atmosfere, în timp ce alte lungimi de undă de lumină nu pot face acest lucru. Culoarea „roşu aprins” de care se vorbea mai sus este foarte interesantă. Ar implica faptul că lumina a traversat o distanţă mare prin atmosferă, înainte să ajungă pe Lună. Ar fi putut astfel ca lumina să fi traversat „Pământul interior” şi să ajungă apoi pe Lună?