Tunelurile sunt, în mod inerent, locuri înfricoşătoare pentru a vă aventura. Întunecate, claustrofobe, adesea umede, mucegăite și vechi, tunelurile sunt locuri unde domnesc misterele. O poveste înfricoşătoare a avut loc în 1978, în Toronto (Canada), într-un tunel.
Un bărbat de 51 de ani, cunoscut doar ca Ernest, a avut o întâlnire ciudată și terifiantă în luna august a acelui an. Martorul susține că îşi căuta pisica pierdută, când a dat peste o intrare în tunel, aflat în apropierea casei sale; a decis să se uite şi acolo, cu ajutorul unei lanterne, sperând să-şi găsească pisica lipsă.
A pătruns circa 3 metri în tunel, și a dat peste o creatură care părea ca o maimuță lungă și subțire, înaltă de 1 metru, cu dinți mari și acoperită cu blană gri. Din întuneric, ochii creaturii păreau a fi portocalii şi strălucitori și înclinați, și ca totul să fie şi mai oribil, Ernest a spus că creatura mai şi vorbea: „Am trăit un coșmar pe care nu-l voi uita niciodată. Creatura mi-a spus: „Pleacă, pleacă!”, cu o voce şuierând. Apoi a plecat. Am ieșit de acolo cât de repede am putut. Tremuram de teamă”.
Ernest a povestit mai târziu ziarului „Toronto Sun” despre experiența lui înfricoșătoare, după ce a fost încurajat de un prieten să facă acest lucru; Ernest s-a abținut în a-și da numele de familie de teama că va fi ridiculizat. Jurnaliştii au mers chiar mai departe încât să-l însoțească pe Ernest în locația unde a trăit evenimentul ciudat. Când au cercetat tunelul, jurnaliştii n-au văzut nicio creatură ciudată, dar au găsit rămăşiţele unei pisici, pe jumătate îngropată în pământ.
Atunci când oficialii care lucrează în canalizare au fost interogați despre ceea ce Ernest a văzut probabil, un angajat a dat o afirmație destul de înfricoşătoare: „Oamenii care lucrează la suprafață nu știu exact cum este acolo. Este o lume total diferită. Nu știu ce a văzut Ernest acolo. Însă, vă spun un lucru: Când intru acolo, cu siguranță că nu aș vrea să mă duc singur”.