Cum au ajuns tibetanii să fie atât de obsedaţi de budism?

Această întinsă regiune, Tibetul, plină de mistere şi de farmecul unei naturi singulare, a fost generoasă pentru constituirea unei strălucite şi inconfundabile culturi, de inegalabilă valoare. Relieful (mulţi înalţi, stânci măreţe, stepe, lacuri întinse), precum şi condiţiile aspre de viaţă i-au făcut pe tibetani tenaci, viteji şi optimişti. Istoria şi cultura de aici sunt deosebit de bogate, asemenea peisajelor fantastice. Aici vieţuiesc diferite naţionalităţi: tibetană (majoritară), luoba, menba, chengren, xiarba, hui, mongolă şi han.

Budismul, datorită existenţei sale îndelungate şi rolului său dominant in viaţa spirituală a Tibetului, a exercitat o profundă influenţă asupra literaturii, artei, sărbătorilor populare, ceremoniilor de nuntă şi înmormântare, obiceiurilor de peste an şi cotidiene, toate fiind strâns legate de budism. Introducerea acestuia, în secolul al VII-lea d.Hr., a fost un eveniment important în evoluţia vieţii, istoriei şi culturii locale, marcând începutul civilizaţiei tibetane.

În cronicile din vechime există câteva legende referitoare la introducerea budismului în Tibet. Date precise în legătură cu acest eveniment au apărut după venirea in Tibet a prinţesei Wencheng din dinastia Jang. În acea perioadă, Tibetul era sub dominaţia Statului Tubo, iar regele acestuia, Songzan Gambo, un monarh luminat, a introdus reforme in armată şi în agricultură şi a sprijinit dezvoltarea economiei. Regele a trimis tineri tibetani să înveţe în India, a creat scrierea tibetană, ceea ce a dus la înflorirea culturii. În anul 641, Songzan Gombo s-a căsătorit, în Tibet, cu prinţesa Wencheng din dinastia Tang. Prinţesa a adus, cu acest prilej, o statuie a lui Sakyamuni, o seamă de scripturi budiste şi un mare număr de meşteri şi artizani chinezi. Sosirea prinţesei în Tibet a fost stimulatoare pentru introducerea şi dezvoltarea budismului, care, în curând, va ocupa un rol predominant în cultura locului.

Apoi, a început construirea unor lăcaşuri de cult, închinate lui Budha, apărând numeroase temple în munţi. Curând, tibetanii ajung adepţi fanatici ai budismului, fiind credincioşi pe viaţă şi din generaţie în generaţie. În veacul al VII-lea, s-a construit primul templu budist din Tibet, Sangye, pe malul fluviului Yarlung Zangbo. Până la jumătatea secolului al XVIII-lea, în timpul dinastiei Qing, numărul templelor budiste din Tibet ajunge la un număr impresionant – 3470, iar numărul budiștilor tibetani depășea, în acea vreme, 300.000, fiecare familie având, deci, câte un lama sau câte o călugăriţă lamaistă.

Perenitatea budismului în Tibet se explică prin izolarea de aici, prin comunicaţiile anevoioase şi prin dezvoltarea lentă a economiei, mai ales datorită sistemului îmbinării puterii politice cu religia, aplicat veacuri în șir in această regiune. În anul 1264, împăratul Hubilai-Han din dinastia Yuan a încredinţat lui Basilia, şeful religios din Tibet, îndeplinirea sarcinilor de conducător al puterii politice tibetane. Ulteror, guvernele centrale ale Chinei din timpul dinastiilor Yuan, Ming şi Qing au continuat această politică de menţinere a stabilităţii puterii centralizate în Tibet prin intermediul budismului. Aşadar, influenţa budismului creşte şi se consolidează, puterea lui, de asemenea, extinzîndu-şi aria, la început pur religioasă, şi asupra vieţii sociale, economice şi culturale.

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.