Craterul Giordano Bruno de pe Lună: un eveniment astronomic descris în anul 1178 de cronicile medievale

craterul de pe LunaUn eveniment incredibil a avut loc pe Lună acum peste 830 de ani, pe 18 iunie 1178, iar acest fenomen a fost investigat de astronomul Jack Hartung, într-o lucrare publicată în 1976 în revista “Jurnalul Societăţii de Meteoriţi” de pe lângă Universitatea de Stat din New York. Totul a pornit de la Cronicile Medievale ale cronicarului englez Gervase din Caterbury, care ne descrie ciudatul eveniment din 1178:

“În acest an, în duminica de dinaintea sărbătorii Sf. Ioan Botezătorul, după apusul Soarelui, pe Lună a avut loc un fenomen minunat, la care au fost martori cel puţin cinci oameni. Luna era în faza primului pătrar, şi de obicei, în această fază, cele două coarne ale ei sunt îndreptate înspre est; dar, deodată, cornul superior s-a despărţit în două. De la punctul de mijloc al acestei despărţituri, s-a ivit o făclie arzătoare, vărsând, la o distanţă considerabilă, foc, tăciuni şi scântei. Între timp, partea de Lună de dedesupt s-a răsucit, de parcă i-ar fi fost teamă, iar martorii acelui eveniment mi-au spus că Luna a tremurat asemenea unui şarpe rănit. După aceea, s-a reîntors la starea ei iniţială. Acest fenomen s-a repetat de mai multe ori, flacăra având diferite forme deformate la întâmplare, apoi totul revenind la normal. Apoi, după aceste transformări ale Lunii, de la un corn la celălalt, astrul selenar a luat o înfăţişare neagră.”

Acest eveniment din 1178 pare să fie unul unic, căci niciodată în istorie nu a mai fost semnalat vreunul similar. O mulţime de ipoteze au fost avansate pentru a se explica acest eveniment lunar. E posibil ca evenimentul să se fi produs în atmosfera Pământului, ca urmare a unui înveliş de nori sau a intrării a unui meteorit în atmosfera noastră, paralel cu Luna. Dar, raportul e destul de clar şi se referă la Lună, şi nu la nori sau cer. Aşadar, cea mai probabilă ipoteză e aceea că evenimentul a avut loc pe Lună. Dar a fost el unul de origine internă (ca de exemplu, erupţia unui vulcan) sau de origine externă (impactul cu un asteroid sau meteorit)? Din nivelul nostru actual de înţelegere a suprafeţei Lunii şi a proceselor ce apar în sistemul nostru solar, descrierea arată mai degrabă impactul unui metorit cu astrul selenar.

De exemplu, în fraza “Luna (…) s-a răsucit (…) a tremurat asemenea unui şarpe rănit”, poate fi vorba de gazele produse sau eliberate în urma impactului, care au fost turbulente şi care au avut o mişcare neuniformă, astfel că lumina reflectată de la Lună a trecut prin mai multe tipuri de materii, cu diferiţi indici de refracţie.

În fraza “După aceea, s-a reîntors la starea ei iniţială. Acest fenomen s-a repetat de mai multe ori, flacăra având diferite forme deformate la întâmplare, apoi totul revenind la normal” această “flacără” poate fi atribuită mişcării pe scară largă a norilor de gaz. “Flacăra” nu înseamnă neapărat material incandescent, ci reflectarea luminii Soarelui în particulele de praf mişcătoare, care au rezultat după impact.

În fraza “Astrul selenar a luat o înfăţişare neagră”, acest fenomen s-a întâmplat ca urmare a prafului consistent degajat în jurul Lunii şi care a blocat reflectarea suprafeţei Lunii de către razele solare.

Odată identificat fenomenul din anul 1178 (impactul Lunii cu un meteorit gigant), astronomul Jack Hartung, în studiul de mai sus amintit, a calculat că craterul făcut de meteorit pe suprafaţa Lunii trebuie să aibă următoarele coordonate: să aibă latitudinea selenografică cuprinsă între 30 şi 60 grade nord, să aibă longitudinea solenografică cuprinsă între 75 şi 105 grade şi să aibă un diametru mai mare de 10 kilometri.

Imaginile NASA asupra Lunii arată faptul că la 36 grade latitudine nord şi la 103 grade longitudine est există un crater masiv, având un diametru de 20 de kilometri, şi care se numeşte “craterul Giordano Bruno”. Să fi fost acest crater format în anul 1178, la care au fost martori acei 5 oameni descrişi în cronică?

craterul Giordano Bruno

Comments are closed.