Cercurile din lanurile cu cereale sunt doar nişte farse

5.049 vizualizari

cercuri in lanuri3Fenomenul cercurilor în lanurile fenomen a devenit, pentru prima dată, ştire de senzaţie în august 1980. Atunci, un turist ce se plimba pe lângă Valea Pewsey din sudul Anglei a văzut, învârtindu-se cu o inexplicabilă precizie într-un lan de porumb apropiat, trei cercuri ciudat de perfecte. Articolul despre acestea din ziarul Wiltshire Times a atras atenţia specialiştilor locali în ozeneologie. Negăsind dovezi ale unei farse sau ale unei intervenţii a extraterestrilor şi întrebându-se dacă cercurile nu au fost cumva cauzate de o anomalie meteorologică, cum ar fi un vârtej de vânt, jurnaliştii l-au contactat pe meteorologul Terence Meaden – şi astfel a început una dintre cele mai distractive, creative şi lungi mediatizări din „sezonul aiurelilor”.

Până în vara anului 1982, noi cercuri au apărut peste tot în sudul Angliei. Tipic, acestea erau „singulare”. Pe măsură ce fenomenul (la fel ca interesul mass-media) se dezvolta, au început să apară formaţiuni mai complexe – nu numai grupuri de cercuri intersectate, ci chiar, până în 1989, „pictograme” complicate – sub formă de cheie, cercuri celtice şi imagini luate din geometria fractală modernă.

Cercurile: creaţia vârtejurilor din plasmă

La început, când formaţiunile erau relativ simple, s-au creat două teorii principale ale cauzelor. Meaden susţinea că o specie rară de vârtejuri atmosferice crea vijelii localizate, ce învârteau recolta de pe câmpuri sub formă de cercuri. Pe măsură ce formaţiunile (şi relatările în presă despre acestea) au devenit mai complexe, el a iniţiat termenul de „vârtej de plasmă”; o teorie mai târziu preluată şi elaborată de Yoshihiko Ohtsuki de la Universitatea Waseda din Tokio.

Alţii credeau că extratereştrii sau zeiţa Mamei Terra erau responsabili pentru cercuri

Şi mai atrăgătoare pentru jurnalişti s-au dovedit teoriile generate de entuziaştii New Age, ocultişti şi ozeneologi care, văzând cum în fiecare vară apăreau noi cercuri, plecau în grupuri la locurile respective, precum Devil’s Punchbowl aproape de Winchester sau în locuri megalitice antice, precum Avebury. Aici, perceptând „vibraţii cosmice” şi stabilind nopţi de veghe pentru a încerca să-i prindă pe „făuritorii de cercuri”, astfel de mistici ajungeau la concluzia că intervenţia extraterestrilor este evident responsabilă! Obiectele zburătoare neidentificate cauzaseră cercurile sau „subconştientul colectiv” sau chiar Gaia, mitica zeiţă Mama Terrei care, îndurerată de lipsa de respect a omenirii pentru Ea, ne avertiza pe toţi să ne schimbăm modul de viaţă!

Dovezi ale prezenţei extratereştrilor

Această teorie senzaţională a fost avansată în special de cercetătorii Pat Delgado şi Colin Andrews, a căror carte Dovezi circulare a devenit best-seller în 1989. Sugerând că cercurile apar în anumite locuri an după an, ei au invocat ca „dovezi” diferite evenimente ciudate. De ce, de exemplu, deasupra unui cerc de la Winterbourne Stake din Wiltshire, un pilot al unui avion turboreactor Harrier s-a catapultat (şi a murit) misterios, lăsându-şi aparatul de zbor să plutească în continuare, prăbuşindu-se ulterior în Marea Irlandei? De ce, când Andrews a luat acasă mostre de sol de pe un câmp cu cercuri, alarma antifurt din coliba în care ascunsese mostrele se dezactiva, brusc, la ora 4:15 în fiecare dimineaţă? De ce câinele său, dus cu forţa în mijlocul unui astfel de cerc, a început să vomite? Evident! „Făuritorii de cercuri” erau responsabili!

Au apărut primele farse

Desigur, ei au recunoscut totuşi că se desfăşurau unele farse. Era un lucru bine ştiut. Într-un caz, Daily Mirror a plătit o familie de fermieri pe nume Shepherd ca să realizeze o formă întortocheată, din cinci cercuri false. Operaţiunea au dus-o la îndeplinire intrând în câmp pe picioroange (pentru a nu lăsa urme de paşi) înainte de a apăsa, cu tălpile, recolta în formă de cerc. Dar adevăraţii credincioşi (în timp ce deplângeau acest aspect comercial cras) au observat că marginile cercurilor astfel formate erau aspre şi inexacte.

Sunete ciudate la apariţia unui cerc

Şi alţi cercetători au remarcat însă modul în care câinii reacţionează când se află în mijlocul cercurilor originale, ca şi cum ar simţi energii nepământene, în timp ce mulţi alţii au declarat că au văzut lumini stranii plutind noaptea deasupra câmpurilor în care mai târziu aveau să apară cercuri sau că au auzit sunete ascuţite şi zgomote asemănătoare celor provocate de paraziţii electrici. Cei încrezători în intervenţia extratereştrilor au pus mare preţ pe ceea ce se povestea legat de subiect, cum a fost cazul din 16 iunie 1991, când un cerc cu diametrul de 23 de metri a apărut la Bolberry Down, aproape de Salcombe în Devon. Operatorul de radio local, Lew Dilling, a auzit nişte pocnituri şi ţăcănituri de frecvenţă înaltă ciudate atunci când a încercat să revină la frecvenţa obişnuită.

„Semnalele erau atât de puternice”, a spus el, „încât le puteai auzi pe fundalul posturilor Radio Moscova şi Vocea Americii – şi, de obicei, acopereau orice alt semnal.” Între timp, patronul barului local se pare că a aflat de cercuri numai după ce câinele său a turbat, sfâşiind cu dinţii un covor.

Până acum devenise evident pentru toţi cei ce nu erau complet scoşi din minţi de nevoia de a crede în intervenţia extraterestră că fenomenul demonstrează semne îngrijorătoare de origine pur umană. Nu numai că exista o evoluţie rapidă de la cercuri simple la cercuri complexe şi apoi la „pictograme” şi chiar „insectograme”, dar „făuritorii de cercuri” năruiau fiecare nouă teorie „rezonabilă” prin producerea de noi formaţiuni (fiecare dând explozie unei noi teorii) cu o promptitudine misterioasă. Când unii au evidenţiat că, până în momentul respectiv, toate cercurile erau desenate în sensul acelor de ceasornic, imediat a apărut un cerc în sens opus acestora. Când s-a sugerat că farsorii folosesc elicoptere, un nou cerc a apărut direct sub un fir conductor de electricitate.

cercuri lan de grauMisterioasele cercuri de la Alton Barnes

Totuşi, teoriile despre „intervenţia extratereştrilor” impuse de Delgado şi Andrews au continuat să se impună puternic până când, în iulie 1990, într-un câmp de lângă Alton Barnes, a apărut cea mai spectaculoasă pictogramă. Întinzându-se pe 136 de metri, aceasta era compusă nu numai din cinci cercuri dar şi din forme inedite uimitoare, inclusiv 0 halteră şi un şperaclu. Mass-media (şi cei ce păzeau câmpurile de cereale) au invadat instantaneu acest teren faimos, încât fermierul acestuia, Tim Carson, a obţinut 5.000 de lire sterline din taxa de 1 liră pe cap de vizitator. Toţi cerealogii au fost convinşi că sunt martorii celui mai important fenomen de până atunci. Meaden s-a gândit că acesta îi dovedeşte teoria lui privind vârtejul de plasmă. Delgado şi Andrews erau convinşi că propriile lor teorii vor fi acum confirmate. Cu mass-media fremătând, ei au iniţiat „Operaţiunea Blackbird”. Această veghe a recoltelor – asigurau ei lumea – va captura, pe film, agenţii misterioşi din spatele fenomenului – operaţiune şi mai derutantă când, în centrul unui nou cerc învârtit în recoltă, curajoşii investigatori nu au găsit nicio dovadă în favoarea „făuritorilor” extratereştri, ci şase jocuri „Zodiac” lăsate ca semnătură (s-a aflat mai târziu) de un farsor din Bristol, care îşi spunea „Merlin”.

Farsorii învârtesc pe degete experţii

Un an mai târziu, în septembrie 1991, grupul tot mai restrâns de adevăraţi credincioşi avea să fie şi mai mult pus în încurcătură când doi „poznaşi” de peste 60 de ani, Dave Chorley şi Doug Bower, au dezvăluit faptul că ei „desenează” cercuri în lanurile de cereale din 1978, chiar în timp ce pretindeau a fi cerealogi consacraţi. Tehnica lor preferată era să-şi susţină un picior în aer cu ajutorul unei plăci de lemn şi al unei bucăţi de sfoară. Spre disperarea lui Delgado, a lui Andrews şi a altor entuziaşti, cei doi oameni în vârstă au demonstrat procedura utilizată chiar la televizor. Alte tehnici folosite de ei constau în însemnarea cu torţe a terenului, astfel încât să spaţieze cercurile satelit în cinci bucăţi identice, sau folosirea unui dispozitiv creat prin legarea de şapcă a unei sârme cu care să formeze corect aleile şi marginile pictogramelor.

cercuri in lanuri2Grupuri care se ocupau cu crearea cercurilor

În continuare s-a aflat că aproape douăsprezece grupuri de farsori s-au ocupat de conceperea cercurilor şi pictogramelor în întreaga Anglie la mijlocul anilor ’80, cu metode şi din motive variate. Aceste grupuri îi includeau pe: „Merlin” (alias George Vernon) şi adepţii lui (motivul: să încânte lumea); gruparea denumită „Gaşca lui Bill Bailey”, cu sediul în Northamptonshire (motivul: mândrie pentru realizările artistice); „Scepticii din Wessex” care, folosind tavăluguri agricole şi plăci de carton, doreau să dovedească natura umană a tuturor cercurilor; şi „Biroul unit de investigaţii”, un grup de agricultori din Whiltshire al căror principal motiv a fost, aparent, nu numai accelerarea Apocalipsei şi stabilirea contactului cu extratereştrii, dar şi ocuparea timpului liber, după ce goleau câteva pahare bune de vin.

Artă în cercurile din lanurile de cereale

Şi totuşi farsa cercurilor în lanurile de cereale rămâne una dintre cele mai bune din ultimii ani. Nu a provocat pagube şi multe dintre cercuri, în special cele mai complexe, sunt nişte creaţii superbe! Ele au reprezentat opere de artă nu numai prin aspectul reuşit, dar şi prin faptul că făuritorii lor nocturni s-au strecurat în lanurile de porumb bogate şi particulare din Anglia pentru a „desena” imagini care (pentru o anumită perioadă de timp) i-au păcălit pe mulţi!
Tăvălugi agricoli, planşe de lemn puse sub tălpi, semne ciudate imprimate în lanuri noaptea – ce e rău în asta? Credeţi ce vreţi; dar nu este încurajator când aflăm cât de inventivi putem fi noi, oamenii? Arta ia multe forme şi poate cele mai bune sunt acelea care nu pot fi observate de prima dată. Cine are nevoie de inteligenţa extraterestră când o avem, din plin, pe a noastră?