Ion Pribeagu (1887 – 1971) a fost pseudonimul literar al lui Isac Lazarovici, poet și umorist român și israelian de limba română, evreu născut în nordul Moldovei. A scris foarte mult în viața lui: piese, reviste, cronici și în proză, dar mai ales în versuri. În perioada 1939 – 1944 a scris textele umoristice pentru spectacolele lui Constantin Tănase. Este autorul versurilor românești ale cunoscutei melodii „Zaraza”. În vremea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, în anul 1962, a emigrat în Israel, unde a continuat să scrie poezie umoristică în limba română în „Cronica rimată a cotidianului Viața Noastră” din Tel Aviv.
În februarie 2019, scriam acest articol – Am vilă, am bloc, am Buick, dar n-am plătit taxele la stat! Scrisoarea din 1948 a unui evazionist fiscal din puşcărie – în care comentam şi prezentam o poezie de-a lui Pribeagu, intitulată „Răvaş din puşcărie”. Astăzi vă voi prezenta altă poezie celebră DESPRE PROŞTI. Ia ascultaţi aici:
Cu prostul care n-are şcoală
Te lupţi puţin şi-ai câştigat.
Dar duci o luptă colosală
Cu prostul care are şcoală!
De-ar fi să-i luăm pe toţi la rând,
Şi actualii, dar şi foştii,
Cei mai deştepţi de pe Pământ
Au fost întotdeauna… PROŞTII.
Nu te ruga la ursitoare
Să-ţi facă-n viaţa ta vreun rost,
Mai bine urlă-n gura mare:
„Iubite Doamne, fă-mă… PROST!”
De ce să tragi ca la galeră,
Să-nveţi atâtea fără rost,
De vrei să faci o carieră,
Ajunge numai să fii… PROST.
În lumea asta cu de toate,
Unde se-nvaţă contra cost,
Păcat că nicio facultate
Nu dă şi diploma de… PROST.
Avem impozite cu carul,
Dar înotăm în sărăcie
şi ce buget ar avea statul
Dintr-un impozit pe… PROSTIE…
Ei sunt ca iarba, cu duiumul,
Să nu-i jigneşti, să nu-i împroşti!
O, Doamne, de ne-ar creşte grâul
Cum cresc recoltele de… PROŞTI.
Si-n lumea asta răsturnată,
Unde cei strâmbi sunt cei mai drepţi,
Savanţii noştri mor de foame
Si numai PROŞTII sunt deştepţi.
Poezia aceasta a fost scrisă undeva la începutul anilor 60, dar este cât se poate de actuală chiar şi astăzi…