Se spune că în anii ’40, celebrul fizician Einstein ar fi intrat în posesia unor documente care făceau trimitere la ştiinţa şi tehnologia atlanţilor, referitoare la timp şi spaţiu. Einstein ar fi dorit să cerceteze enigma atlantă, în speranţa de a găsi ceva care să-l ajute la definitivarea teoriei relativităţii. Uimitor, se pare că la un moment dat Einstein ar fi declarat că „elita atlantă a reuşit să scape de cataclism, luând calea spaţiului cosmic în navele lor stelare, actualmente trăind în zona Pleiadelor, în Noua Atlantidă. Ei trăiesc acolo de 20.000 de ani…”.
Evident este vorba despre cea de-a doua fază a scufundării continentului atlant, petrecută cu aproximativ 20.000 de ani în urmă. Dar întrebarea care rămâne este următoarea: cum au reuşit atlanţii să plece de pe Pământ?
Se spune că sub temeliile Atlantidei exista acum 20 de milenii o întreagă reţea de rotoare electromagnetice, care protejau integral continentul de intemperii şi de eventuale atacuri. Cu timpul însă, aceste rotoare au intrat într-o rezonanţă prea mare cu câmpul teluric terestru şi la un moment dat energia tectonică s-a acumulat prea mult în scoarţa din zona Atlantidei. Astfel, s-a produs inevitabilul: o gigantică mişcare tectonică, care a scufundat întreaga Atlantidă. Se crede că mai multe civilizaţii extraterestre cu care atlanţii erau în contact le-ar fi propus acestorasă se refugieze în constelaţia Pleiadelor, deoarece rasa atlantă era în rezonanţă ADN cu specia din constelaţia menţionată.