Ce mesaj secret vrea să ne transmită scriitorul danez Hans Christian Andersen în basmul său „Umbra”?
Hans Christian Andersen a fost un scriitor danez, celebru mai ales pentru basmele sale. Iată un basm „întunecat” mai puţin cunoscut, pe nume „Umbra”. Dar, despre ce e vorba? Un om învăţat din ţinuturile reci tânjea după Soare. S-a mutat într-unul dintre cele mai fierbinți locuri de pe Pământ, dar a descoperit curând că această căldură era atât de intensă, încât majoritatea oamenilor stăteau în casă în timpul zilei. Abia seara se împrospăta aerul și oamenii ieșeau pe balcoane și socializau.
Înţeleptul locuia pe o stradă îngustă, plină de apartamente înalte, plină de locuitori, astfel încât putea să-şi vadă cu ușurință vecinii. Cu toate acestea, el nu l-a văzut niciodată pe vecinul din apartamentul de vizavi. Totuşi, în mod evident cineva locuia acolo, deoarece plantele îngrijite umpleau balconul.
Într-o seară, înţeleptul stătea pe balcon, având o lumină în spate, dezvăluindu-și astfel umbra în apartamentul de vizavi. S-a gândit în sinea lui: „Umbra mea este singurul ocupant al acelui apartament!” Cu toate acestea, în seara următoare, când se relaxa pe balconul său, a observat că umbra îi lipsea. „Cum se poate aşa ceva!?”, se întrebă el. „Nu toată lumea are o umbră?” Însă lucrurile începură să devină şi mai stranii. Nici măcar când ieşea în timpul zilei, înţeleptul nu-și putea vedea umbra.
Trecură mai mulţi ani… Omul învăţat se hotărî să se întoarcă acasă, în ținuturile reci. Într-o noapte, un vizitator a sosit la ușa lui. Bărbatul era un bogătaş: purta haine scumpe și lanțuri de aur îi împodobeau trupul. Înţeleptul habar n-avea cine era vizitatorul său din miez de noapte.
„Îţi ştii vechea ta umbră?” întrebă vizitatorul. Cumva, umbra se eliberase de stăpânul său și trăise o viață extraordinară plină de aventuri. Iar umbra hotărâse să se întoarcă pe tărâmurile reci. Dar, pe măsură ce umbra a înflorit, stăpânul devenise fragil. El deveni o umbră a fostului său sine, în timp ce umbra prospera. Umbra l-a convins pe maestru să călătorească cu el într-un loc special care vindecă toate bolile.
Tot felul de străini s-au adunat în acest loc special; printre ei era o prințesă miopă. A fost instantaneu atrasă de enigmaticul bărbat din umbră, iar ei s-au logodit pentru a se căsători. Deoarece umbra urma să devină rege, el avu o singură cerere pentru fostul său stăpân: stăpânul lui urma să fie numit umbră, să se întindă la picioarele lui și să nege că a fost vreodată om. Pentru omul învăţat, asta era prea mult. Umbra a alertat autoritățile și l-a declarat nebun pe stăpân. „Săracul, se crede om. El este nebun”. Înţeleptul a fost închis și și-a petrecut restul vieții acolo până a murit…
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Hans Christian Andersen a fost un scriitor danez, celebru mai ales pentru basmele sale. Iată un basm „întunecat” mai puţin cunoscut, pe nume „Umbra”. Dar, despre ce e vorba? Un om învăţat din ţinuturile reci tânjea după Soare. S-a mutat într-unul dintre cele mai fierbinți locuri de pe Pământ, dar a descoperit curând că această căldură era atât de intensă, încât majoritatea oamenilor stăteau în casă în timpul zilei. Abia seara se împrospăta aerul și oamenii ieșeau pe balcoane și socializau.
