Ce-ar trebui să faceţi dacă în drumeţiile de munte observaţi în cale o viperă?

Ştiaţi că şerpii veninoși – cum sunt viperele comune (Vipera berus), ca și viperele cu corn (singurele reptile veninoase din fauna montană) – care trăiesc în zonele noastre alpine, întâlniți în anumite locuri din Munții Cernei, Retezat, Carpații Meridionali, și rareori în Bucegi, nu posedă simțul auzului? Cercetările au dovedit că, în genere, șerpii nu sesizează zgomotele, astfel că nu trebuie să se creadă că viperele „ies” în calea drumeților, fiindcă „îi aud” venind.

Adevărul este că aceste reptile au obiceiul de a ieși din tufărișuri, din mediul lor specific de trai, atunci când climatul se schimbă, și anume, în special când vremea a devenit însorită. Nu rareori, ele ajung astfel în poteca drumețului, pe porțiuni scăldate de soare. În asemenea împrejurări, turistul se poate afla într-o împrejurare neașteptată, gata-gata să calce vipera. Surprins, bănuiește că reptila l-a auzit – ceea ce nu este adevărat!

Dacă vipera a făcut vreo mișcare, înseamnă că a sesizat prezența omului, fie fiindcă l-a văzut apropiindu-se (sesizează vizual orice mișcare repetată), fie prin perceperea trepidațiilor solului, provocate de un mers mai susținut și apăsat. De aceea, drumeții pot trece peste viperele „din drum”, fără a le atinge, depărtându-se fără teamă. Viperele atacă mai cu seamă atunci când atinse (lovite) sau când un obiect e agitat în imediata lor apropiere, simțindu-se atunci instinctiv în pericol.