Blestemul vasului „Empress of Ireland”

1.442 vizualizari

Empress of Ireland 2Empress of Ireland, un vas ceva mai mic decât Titanic-ul

Empress of Ireland, şi vasul lui frate, Empress of Britain, au fost construite amândouă de şantierele navale Fairfield Shipbuilding & Engineering din Glasgow, Scoţia, în 1905. Empress of Ireland a fost lansat oficial la apă şi a făcut călătoria de inaugurare la 10 ianuarie 1906.

Empress cântărea 14.191 tone brut şi măsura 570 de picioare pe 66 de picioare. Avea cam două treimi din lungimea vasului Titanic. Era dotat cu motoare gemene în patru timpi care dezvoltau o viteză între optsprezece şi douăzeci de noduri şi executa curse regulate între Quebec şi Liverpool pentru Canadian Pacific Line. Capacitatea vasului era de 310 pasageri la clasa întâi, 350 la clasa a doua, 800 la clasa a treia. Bărcile lui de salvare aveau o capacitate de 1968 persoane. Capacitatea maximă a vasului cu pasageri şi echipaj era de 1860 de persoane, ceea ce înseamnă că avea un surplus de 108 locuri în bărcile de salvare.

Empress of Ireland a ridicat ancora din Quebec spre Liverpool la 28 mai 1914, ora 16.27, având la bord 87 pasageri la clasa întâi, 253 la clasa a doua, 717 la clasa a treia, ceea ce însemna 1.057 de persoane, plus echipajul alcătuit din 420 de oameni. În total, în această ultimă călătorie, vasul a avut la bord 1.477 de persoane. Avea şi marfă în greutate de 1.100 de tone şi era comandat de căpitanul Henry Kendall.

În ceaţă, se ciocnesc două nave uriaşe…

Empress se îndrepta spre fluviul St. Lawrence şi totul a fost bine până pe la ora 1 noaptea. În acel moment, vasul de pasageri a trecut de punctul Father Point şi echipajul, înarmat cu binocluri şi postat în punctele de observaţie, a văzut lumini la o distanţă de aproximativ şase mile. Luminile aparţineau vasului transportator de cărbuni Storstad, comandat de căpitanul Thomas Andersen, care transporta unsprezece mii de tone de cărbune. Aproape imediat după ce au văzut vasul, s-a lăsat o ceaţă densă care a anulat orice fel de vizibilitate. Echipajele nu vedeau nimic în faţa lor, totuşi ambele vase au pornit înainte, fără ezitare, deşi căpitanul Kendall şi-a redus viteza.

În jurul orei 1:30 noaptea, căpitanul Kendall a văzut brusc vasul Storstad chiar în faţa lui, răsărind din ceaţă. Storstad venea direct către Empress of Ireland. Kendall a acţionat rapid, dar fără folos. A strigat prin megafon căpitanului Andersen să pornească cu toată viteza înapoi. A ordonat apoi propriului timonier să meargă cu toată viteza înainte. Încerca din răsputeri să îndepărteze vasele unul de altul, dar era prea târziu pentru o astfel de manevră. Storstad a lovit Empress în mijloc, făcând o gaură cu înălţimea de douăzeci şi cinci de picioare şi lăţimea de paisprezece pe una din laturi. Apa a început să pătrundă în Empress cu o viteză extraordinară, presupunând şaizeci de galoane pe secundă.

Căpitanul Kendall a ordonat, atunci, ca vasul său să meargă cu toată viteza înainte, sperînd să ajungă cu el la ţărm înainte ca acesta să se scufunde. A ordonat, de asemenea, ca pasagerii să fie treziţi şi să se pregătească bărcile de salvare. Vasul se înclinase acum serios din cauza loviturii date de Storstad. Chiar dacă toţi pasagerii ar fi reuşit să ajungă pe punte, bărcile de salvare nu ar fi fost de niciun folos. Toate încercările căpitanului Kendall de a-şi salva nava au eşuat şi paisprezece minute mai târziu, Empress of Ireland ajungea pe fundul fluviului St. Lawrence.

Au murit peste 1.000 de oameni…

Un număr total de 1 024 de pasageri şi membri ai echipajului au pierit. Au existat 453 de supravieţuitori. Căpitanul Kendall a supravieţuit, la fel şi căpitanul Andersen şi întregul echipaj de pe Storstad. Tragedia vasului Empress ofm Ireland – una dintre cele mai cumplite dezastre ale tuturor timpurilor – a fost imediat dată uitării. Nu avea multe personaje celebre la bord (spre deosebire de Titanic, care făcea prima sa traversare) şi ororile primului război mondial care a început în acelaşi an au abătut atenţia opiniei publice de la dezastrul vasului Empress.

Empress of IrelandScrisoarea, de la patroni către căpitanul vasului, prevestea ceva rău?

Cu douăzeci de zile înainte ca Empress of Ireland să se scufunde, căpitanul a primit de la angajatorul lui următoarea scrisoare:

„De la: Director Şef al Serviciilor Oceanice Către: Căpitan Henry Kendall Data: 9 mai 1914

Dragă Domnule,

Încredinţând Domniei voastre acest vas, doresc să vă atrag, în mod deosebit, atenţia asupra importanţei comenzii Domniei voastre şi asupra valorii vasului. Subliniez, pentru Domnia voastră, instrucţiunile companiei cu privire la grija pentru vas şi vieţile pasagerilor. Navigaţia în condiţii de deplină securitate a vasului trebuie să fie, în orice împrejurare, prima prioritate. Vă recomand să nu vă asumaţi niciun risc care ar putea avea drept rezultat un accident. Siguranţa vieţilor şi a valorilor încredinţate grijii dumneavoastră trebuie să reprezinte principiul fundamental după care urmează să vă conduceţi. Şi nu trebuie să se facă nici un fel de economie de timp cu riscul unui accident. Nu pot sublinia îndeajuns dorinţa mea ca aceste instrucţiuni să fie îndeplinite ad litteram. Este de dorit ca toţi ofiţerii de sub comanda dumneavoastră să aibă în minte acest lucru şi să fie atenţionaţi în mod special de Domnia voastră. În plus, toţi cei aflaţi la bord îşi vor da silinţa pentru a-i satisface şi a-i mulţumi pe patronii companiei.”

Este oare Empress of Ireland blestemată?

Există o povestire adevărată despre un scafandru care, cam la un an după dezastru, a făcut mai multe scufundări până la epavă încercând să găsească câte ceva din vestitele bijuterii în valoare de un milion de dolari, închise în seiful căpitanului. Scafandrul a reuşit să străbată tot drumul şi să ajungă chiar şi în cabina căpitanului, unde se găsea seiful, întreg şi neatins. În timp ce încerca să deschidă seiful, costumul scafandrului s-a agăţat în fiarele răsucite ale epavei, iar el nu s-a mai putut elibera. A murit înecat.

Oare spiritele pasagerilor de pe Empress of Ireland l-au lichidat pe acest jefuitor cu sânge rece? Nimeni nu ştie sigur, dar bogăţiile pasagerilor continuă să stea neatinse pe fundul fluviului St. Lawrence.