Boeing X-20 Dyna-Soar („Dynamic Soarer”) a fost un program al Forțelor Aeriene ale Statelor Unite ale Americii (USAF) pentru a dezvolta un avion spațial care ar putea fi folosit pentru o varietate de misiuni militare, inclusiv recunoaștere aeriană, bombardament, dar și ca interceptor spațial pentru a sabota sateliții inamici.
Programul s-a desfășurat în perioada 24 octombrie 1957 – 10 decembrie 1963, a costat 660 de milioane de dolari (5,28 miliarde de dolari în banii de astăzi) și a fost anulat imediat după începerea construcției navelor spațiale.
Dyna-Soar nu numai că putea călători către zone îndepărtate la viteza unei rachete balistice intercontinentale, dar a fost proiectat să zboare deasupra Pământului asemenea unei aeronave pilotate. Nava putea ateriza pe un aeroport şi nu să cadă pur și simplu pe pământ, cu ajutorul unei parașute. Dyna-Soar putea ajunge, de asemenea, pe orbita unor planete cum ar fi Mercur.
Aceste caracteristici unice au făcut din Dyna-Soar un concept mult mai avansat decât alte misiuni spațiale din acea perioadă. O navă asemănătoare cu Dyna-Soar a fost Space Shuttle, care a avut primul său zbor orbital în 1981; mai recent avem navele spațiale Boeing X-40 și X-37B.
Un proiect atât de avansat nu putea fi realizat singuri de americani în anii 50. Ei au avut ajutorul oamenilor de ştiinţă nazişti, care au lucrat pentru guvernul american imediat după cel de-al doilea război mondial, prin operaţiunea secretă „Paperclip”.
Sursa (traducerea şi adaptarea proprie): wikipedia.org
