Acest inventator a fost condamnat la 14 ani de închisoare pentru că a avut „curajul” să creeze vehicule anti-gravitaţionale

Tehnologia antigravitațională există de zeci de ani și există multe dovezi în acest sens. Unul dintre pionierii ei a fost Otis T. Carr, un cercetător care a fost supus unor presiuni de neimaginat. Dacă el ar fi reușit pe scară largă impunerea tehnologiei antigravitaționale, ce s-ar fi întâmplat cu industriile aero-militare și petrochimice actuale? Ar mai fi fost ele viabile? Este conștiința noastră colectivă pregătită pentru tehnologii care ar putea schimba întreaga noastră societate?

O lucrare intitulată „Outside the Box / Tehnologii energetice şi de transport terestru şi spaţial, pentru secolul XXI”, care a fost publicată de profesorul Theodore Lodre de la Universitatea din New Hampshire (o puteţi downloada AICI în format .pdf), examinează dezvoltarea cercetării antigravitaţionale în Statele Unite şi subliniază modul în care „activitatea de cercetare în acest domeniu pare să dispară până la jumătatea anilor 1950”. Apoi analizează constatările științifice recent raportate și mărturiile oamenilor de ştiinţă care ne arată că această cercetare și tehnologie este viabilă și foarte avansată. Profesorul Lodre spune: „Dezvăluirea descoperirilor din acest domeniu va modifica în mod dramatic viziunea noastră de secolul XX asupra fizicii și tehnologiei, ea trebuind luată în considerare în planificarea atât a nevoilor de energie cât și a celor de transport din secolul XXI”.

Întrebarea care ne-o punem e următoarea: de ce cercetarea publică din domeniul antigravitaţiei a fost suprimată la mijlocul anilor 50? Oare pentru că ea trebuia făcută secretă, pentru a putea fi folosită exclusiv în domeniul militaro-spaţial?

Otis T. Carr este unul dintre multele exemple unde există indicii că tehnologiile avansate, cum ar fi cele antigravitaţionale, sunt de fapt realizabile. La sfârșitul anilor 1950, compania lui Carr, OTC Enterprises, Inc. din Baltimore, Maryland (SUA), a făcut o declarație publică conform căreia era pregătită să producă o farfurie zburătoare, care să poată călători în afara atmosferei Pământului. Nu avea nevoie decât de o sumă masivă pentru finanțarea proiectului, aproximativ 20 de milioane de dolari.

Acum, rețineți că ne aflăm în anii 50. În acel moment exista un mare val de apariţii de OZN-uri, subiectul primind o mulțime de atenție din partea mass-mediei. Zvonurile despre OZN-uri prăbușite apăreau în acea perioadă. Iată, de exemplu, un document din arhiva CIA care spune următoarele: „Un ziar german a publicat recent un interviu cu George Klein, expert inginer german, care descrie construcția experimentală a unei farfurii zburătoare, realizată de el în perioada 1941-1945.” (Sursa: cia.gov). Documentul descrie cât de mulți oameni credeau că „farfuriile zburătoare” sunt, de fapt, o evoluție postbelică. Klein susţinea că „farfuria zburătoare” germană putea atinge 12 km în doar 3 minute, având o viteză de 4.000 kilometri pe oră.

Otis T. Carr, așa cum am menționat mai sus, a avut revendicări similare. El a făcut chiar și numeroase demonstrații pentru public și a putut strânge milioane de dolari de la oameni extrem de bogați, pentru a face acest lucru. Dacă nu l-au crezut, cum de a primit toată această finanțare? Dar, invenţia publică a OZN-ului antigravitaţional de către Carr era periculoasă pentru complexul militar, fiind considerată o chestiune de securitate națională.

Scopul lui Carr era acela să zboare spre Lună într-o „navă spațială circulară”. Aceasta era propulsată de un câmp artificial gravitaţional („motorul gravitațional Carrotto”). Nava era alimentată de un „acumulator electric Utron” – o baterie care se auto-încărca şi care se folosea de forța electromagnetică a Soarelui (vedeţi documentul .pdf AICI).

Mai jos este o imagine a lui Wayne Aho, ofițer de informații militare care urma să îl însoțească pe Carr în călătoria sa pe Lună. Inginerul american susţinea că întreaga călătorie ar dura doar câteva ore. Carr este al doilea din stânga.

Otis T. Carr a fost, de fapt, un protejat al savantului Nikola Tesla, potrivit cercetătorului independent Doug Yurchey: „Carr și echipa sa au construit o serie de farfurii zburătoare pe deplin funcționale la sfârșitul anilor ’50. Discul de zbor funcţiona și lucrul acesta a fost demonstrat. Carr îşi dorea să ajungă pe Lună. Cu toate acestea, la două săptămâni după un zbor de testare, laboratorul său a fost închis cu forța, agenții federali au confiscat echipamentele, precum și toată documentația. Autoritățile ar fi spus că proiectul lui Carr ar „distruge sistemul monetar al Statelor Unite” (citiţi mai multe AICI).

Carr a fost puternic criticat şi ridiculizat de presă. Ca și alți mari inventatori, cercetările lui Carr au fost confiscate de guvern. Acest lucru s-a întâmplat în ianuarie 1961, când Louis J. Lefkowitz, procurorul general al New York-ului la vremea respectivă, a declarat că inginerul Carr a înşelat cu suma de 50.000 de dolari. Pentru că nu a putut plăti amenda, el a fost condamnat la 14 ani de închisoare. Cam asta se întâmplă cu cei care vor să facă invenţii periculoase…

Surse: siriusdisclosure.com, cia.gov, cufos.org, archive.org (traducerea şi adaptarea proprie)

Foto: collective-evolution.com (prelucrata)

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.