A găsit contele de Cagliostro elixirul vieţii? A fost el atât de periculos, încât a fost închis într-o temniță a Inchiziției?


Foto: wikipedia.org (Commons Creative – free) + prelucrare proprie

Personaj istoric pitoresc, imortalizat de Alexandre Dumas, a fost oare Giuseppe Balsamo, zis Alexandre, conte de Cagliostro, un șarlatan al cărui „elixir de viață lungă“, care trecea drept panaceu universal, era de fapt numai un placebo? A fost un spion – și atunci în solda cui? A Angliei? Să fi fost târât, fără voia sa, în scandalul colierului reginei, care a adus daune atât de mari reputației reginei Mariei Antoaneta? Era chiar atât de periculos, încât să fi meritat să-și sfârșească zilele într-o temniță a Inchiziției?

Se știe că Balsamo avea o cultură hermetică, era clarvăzător și inițiat francmason. A fondat loji masonice, îndeosebi „Loja înțelepciunii”, inventând ritualul masoneriei egiptene căreia i se proclamă mare copt, iar soția lui – lojile feminine, foarte râvnite de femeile din lumea bună a Parisului. Legenda a făcut din el un „nobil călător”, adică trimis al unei puternice societăți secrete, francmasoneria în speță, care avea să schimbe lumea.

În zilele noastre, Cagliostro rămâne la fel de popular ca și contele de Saint-Germain. Câteva dintre rețetele lui Cagliostro s-au păstrat. Marc Haven, biograful său, menționează că pomada pentru față, pilulele de terebentină ca și cele cu balsam de Canada recomandate de el se preparau în mod curent în farmacii.

Lavater l-a vizitat, ca să-i descopere secretul; Balsamo îi spune că întreaga lui știință rezidă in herbis et in verbis (adică în ierburi şi cuvinte). Unei femei care îl întreabă de ce leacurile cunoscute acționau mai bine când erau recomandate de el îi răspunde: „astă e lovitura de maestru, taina păstrată în inima mea“.