Frica noastră de întuneric ar putea fi cauzată de o specie hominidă misterioasă

Există o specie ciudată de om antic care continuă să-i nedumerească pe cercetători până în ziua de azi. Descoperit în nişte peşteri din Africa de Sud, Homo naledi este o specie de hominid dispărută, diferită de oricare alta. El avea creier de mărimea unei portocale, o înălțime de aproximativ 1,50 metri, degete curbate și un amestec ciudat de trăsături primitive și moderne. Cel mai neobișnuit lucru este însă locul în care au fost găsite rămășițele lor. Zeci de schelete ale lor au fost localizate în camere întunecate ca smoala, în interiorul unui sistem de peșteri aproape inaccesibil. Aceste zone erau atât de greu accesibile încât cercetătorii moderni trebuiau să fie speologi subțiri și special antrenați pentru a intra în spațiile respective. Nu existau semne de prădare sau inundații, iar fosilele par să fi fost plasate în mod deliberat acolo. Acest lucru ridică o întrebare tulburătoare: de ce se simțea Homo naledi atât de confortabil în întuneric complet?

Unii cercetători au sugerat că Homo naledi ar fi putut fi parțial sau complet nocturn. Structura lor anatomică susține această idee. Orbitele lor oculare erau mari (posibil pentru a aduna mai multă lumină), iar stilul lor de viață pare să se fi concentrat în jurul unor medii întunecate și închise. Viața adâncă în subteran i-ar proteja de prădători și de pericolele de mediu de la suprafață, dar ar necesita și adaptări la întuneric. Dacă se simțeau confortabil navigând prin sisteme de peșteri în întuneric total, folosind posibil atingerea și memoria mai degrabă decât doar vederea, acest lucru i-ar diferenția de majoritatea celorlalte rude umane. Există chiar speculații că ar fi folosit focul în aceste peșteri, dar nu s-au găsit dovezi directe ale unor unelte sau torțe în camerele mai adânci.

Posibilitatea ca o ramură separată de oameni să se fi adaptat la întuneric în timp ce strămoșii noștri au rămas deasupra pământului este tulburătoare. Sugerează istorii umane paralele: una iubitoare de lumină și locuind la suprafață, cealaltă trăind în umbră. Aceasta duce la o teorie psihologică convingătoare. Ce-ar fi dacă frica noastră străveche de întuneric nu provine din amenințarea animalelor sălbatice sau a necunoscutului, ci din întâlniri reale cu o specie care trăiește în zone mai întunecate? Primii Homo sapiens ar fi putut întâlni Homo naledi sau hominizi subterani similari. Dacă erau nocturni, activi noaptea și operau în locuri unde eram cei mai vulnerabili (cum ar fi în timpul somnului sau în peșteri), nu este greu de imaginat că aceste întâlniri au lăsat o amprentă psihologică profundă. Poveștile despre goblini, troli și alte creaturi subterane ar putea proveni din interacțiuni reale cu o altă specie umană.

VA RUGAM, AJUTATI-NE!

Din 2008, cercetam si cautam adevarul in domenii precum istoria, religia sau metafizica. Am publicat peste 15.000 de articole; munca este imensa, dar si costurile aferente sunt foarte mari. Publicitatea Google Adsense nu acopera toate costurile, iar pentru a continua munca si proiectul, avem nevoie de ajutorul vostru. Orice donatie conteaza, indiferent de suma. Toti banii stransi se vor duce catre acest proiect, dar si pentru cercetarea unor subiecte controversate din istorie, inclusiv cercetari genealogice. Va multumim din suflet!

DONATI prin PAYPAL:

DONATI prin CONT BANCAR (ING BANK):
- Cont LEI: RO53INGB0000999917643869
- Titular: ASOCIATIA GENIA - GENEALOGIE SI ISTORIE CUI:51669957
- Email: contact@genia.ro
- Nr.inregistrare Min.Justitiei: 1036/A/2025