În 434 î.Hr., filozoful grec Anaxagoras a fost exilat din Atena pentru că a îndrăznit să susțină că Luna este doar o piatră. Într-o perioadă în care atât Luna, cât și Soarele erau venerate ca zeități, Anaxagoras a propus că acestea erau obiecte fizice – Soarele o piatră de foc, iar Luna un corp asemănător Pământului care reflecta lumina Soarelui. Această teorie radicală nu numai că a contestat credințele religioase, dar a oferit și prima explicație științifică pentru fazele lunare și eclipsele, concepte predate și astăzi în sălile de clasă.
Anaxagoras a fost acuzat de impietate, o crimă gravă în Atena antică. Prietenia sa strânsă cu omul de stat Pericle a complicat și mai mult lucrurile, deoarece dușmanii politici au văzut o oportunitate de a-l slăbi pe Pericle atacându-l pe tovarășul său intelectual. Născut în Clazomene (Turcia de azi) în jurul anului 500 î.Hr., Anaxagoras s-a mutat la Atena la 20 de ani, devenind unul dintre primii filozofi care s-au stabilit în ceea ce avea să devină centrul intelectual al lumii antice. El a făcut parte dintr-o generație revoluționară de gânditori care au început să caute explicații naturale, mai degrabă decât supranaturale, pentru fenomenele cosmice.
După procesul și exilul său, Anaxagoras s-a stabilit în Lampsacos, unde a înființat o școală și și-a continuat munca până la moartea sa, în jurul anului 428 î.Hr. Moștenirea sa continuă prin perspectivele sale astronomice, care au fost remarcabil de precise, în ciuda instrumentelor de observație limitate ale timpului său.











