Cum şi-a bătut joc Ştefan cel Mare de regulile nescrise ale diplomaţiei internaţionale
Este deplorabil modul în care la Borzeşti, prin anul 1467, Ştefan cel Mare i-a tratat pe solii hanului tătar. Chiar dacă nouă, copiilor, prin cărţile de citire ni s-a servit întâmplarea respectivă ca fiind de un mare curaj! Este drept că acei soli veniseră cu mare semeţie şi cu obraznice ameninţări spre a cere eliberarea fiului hanului, prins de Vodă Ştefan la o încercare de prădăciune a ţării. Dar, ei erau totuşi soli şi se bucurau de statut diplomatic. Or, ca răspuns, Ştefan cel Mare – pentru a arăta cât de puţin ţine el seamă de ameninţările hanului tătar -, a pus să-l „taie” pe fiul acestuia în faţa trimişilor care-i cereau eliberarea; iar în cele din urmă îi trase de vii în ţeapă şi pe soli, având grijă să-l lase doar pe unul dintre ei în viaţă pentru a merge îndărăt să povestească hanului şi tătarilor cele văzute. Dar, la plecare, puse de-i tăie celui „cruţat” nasul şi urechile – aşa, ca să nu uite că a fost la curtea Bogdaniei Negre -, cum numeau pe atunci turcii şi tătarii ţara Moldovei.
O cruzime, am zice, inutilă şi contrară uzanţelor -, motivată de cronicarul povestitor prin „plata” faţă de tătari a unei mai vechi datorii din copilărie. Deoarece, Ştefan cel Mare era, totuşi, religios şi se poate dovedi în mod clar acest lucru prin faptul că a ridicat 44 de biserici şi mănăstiri.
DECLINARE DE RESPONSABILITATE: Conținutul prezentat în unele din articolele noastre este destinat exclusiv divertismentului sau informării. Ele explorează teorii speculative din domeniul ufologiei și cercetării paranormale. Deși ne putem baza pe fapte istorice, ipoteze publicate, zvonuri sau chiar ficțiune, cititorii nu ar trebui să interpreteze nicio parte a conținutului ca informație factuală sau definitivă, unele idei rămânând nedemonstrate de știința tradițională. Vă rugăm să le citiţi cu responsabilitate. Site-ul nu își asumă nicio responsabilitate pentru eventualele pierderi sau prejudicii rezultate din utilizarea informațiilor sau din deciziile luate de cititori în baza articolelor publicate.
Este deplorabil modul în care la Borzeşti, prin anul 1467, Ştefan cel Mare i-a tratat pe solii hanului tătar. Chiar dacă nouă, copiilor, prin cărţile de citire ni s-a servit întâmplarea respectivă ca fiind de un mare curaj! Este drept că acei soli veniseră cu mare semeţie şi cu obraznice ameninţări spre a cere eliberarea fiului hanului, prins de Vodă Ştefan la o încercare de prădăciune a ţării. Dar, ei erau totuşi soli şi se bucurau de statut diplomatic. Or, ca răspuns, Ştefan cel Mare – pentru a arăta cât de puţin ţine el seamă de ameninţările hanului tătar -, a pus să-l „taie” pe fiul acestuia în faţa trimişilor care-i cereau eliberarea; iar în cele din urmă îi trase de vii în ţeapă şi pe soli, având grijă să-l lase doar pe unul dintre ei în viaţă pentru a merge îndărăt să povestească hanului şi tătarilor cele văzute. Dar, la plecare, puse de-i tăie celui „cruţat” nasul şi urechile – aşa, ca să nu uite că a fost la curtea Bogdaniei Negre -, cum numeau pe atunci turcii şi tătarii ţara Moldovei.
