În „Mahabharata”, străveche operă indiană, secţiunea CCXXIX „Khandava-daha Parva”, putem citi următoarele: „Danavașii, împreună cu Gandharvașii, Yakșașii, Rakshașii și Nagașii scoteau strigăte teribile. Înarmați cu mașini care expulzau din gât bile și gloanțe de fier și catapulte pentru propulsarea pietrelor uriașe și rachete, s-au apropiat să-i lovească pe Krishna și Partha, energia și puterea lor sporite de mânie”.
Aşadar, ce putem citi în acest text străvechi? Că existau „maşini” care expulzau „bile şi gloanţe de fier”, ceea ce înseamnă că ar putea fi vorba de arme de foc moderne, adică pistoale, puşti sau altele asemănătoare!
Mahabharata este una dintre cele mai importante două epopei ale Indiei antice, scrisă în limba sanscrită. Fiind textul major al hinduismului, Mahabharata se bucură de o importanță imensă atribuită pe subcontinentul indian. Având peste 100.000 de versuri, pasaje lungi de proză și un total de aproape 1,8 de milioane de cuvinte, Mahabharata este unul dintre cele mai lungi poeme epice ale lumii.











