Mulți oameni cred că fenomenul obiectelor spațiale zburătoare care pot fi văzute pe cer este un produs modern al SF-ului. Acest mod de a gândi relevă o lipsă de cunoaștere a istoriei. De fapt, cu mii de ani înainte de nașterea SF-ului, scriitorii antici descriau obiecte zburătoare pe cer foarte asemănătoare cu cele văzute astăzi.
Scriitorul clasic care a descris fenomene cerești neobișnuite precum „scuturile de foc” și „torțele de foc” care zboară pe cer este Titus Livius (59 î.Hr.-17 d.Hr.) – unul dintre cei mai importanți istorici romani. În capodopera sa, „Ab Urbe Condita” („Întemeierea orașului Roma”), Livius relatează mai multe evenimente extraordinare care au fost interpretate ca prevestiri sau minuni de către vechii romani. În special, Livius descrie observaţiile de „scuturi aprinse” („clipei ardentes”) și „torțe aprinse” („faces queimas”) care apar pe cer. Aceste fenomene erau adesea asociate cu evenimente istorice semnificative, cum ar fi războaiele sau schimbările politice, și erau considerate semne divine sau mesaje de la zei.
De exemplu, în cartea a XXI-a a operei sale, Livius menționează apariția scuturilor arzătoare pe cer în timpul celui de-al doilea război punic (218-201 î.Hr.), eveniment pe care romanii l-au interpretat ca un prevestire legat de amenințarea lui Hannibal.
Aceste rapoarte au fost adesea citate de oamenii de știință moderni și entuziaști ai fenomenelor inexplicabile ca posibile descrieri ale observărilor antice de obiecte zburătoare neidentificate (OZN-uri). Cu toate acestea, este important de menționat că Livius și alți autori clasici au interpretat aceste evenimente într-un context religios și mitologic, fără a avea cunoștințele științifice pentru a le explica rațional. Alți autori clasici, precum Pliniu cel Bătrân în „Naturalis Historia”, au descris fenomene cerești neobișnuite, dar Livius este cunoscut în special pentru descrierile sale vii și detaliate ale acestor evenimente, care continuă să trezească interes și dezbateri până în zilele noastre.
Prin urmare, este greșit să spunem că așa-numitele „OZN-uri” au fost văzute abia din anii 1940-1950. Aceste obiecte zburătoare ne țin companie de milenii, chiar înainte să ne dăm seama.











