
Originea acestei datini strămoșești (pluguşorul) este mult mai veche decât se crede. Astfel, un singur vers din arhicunoscutul colind de Anul Nou – „Şi-a venit Bădica Traian” – ne obligă să căutăm originea colindului la romani. Totuși, colindul de Anul Nou, fiind o urare de prosperitate agricolă (în special), originalul datează de la vechii egipteni care se ocupau în primul rând cu agricultura, datorită mediului ambiant care înlesnea această îndeletnicire.
Apa Nilului, revărsându-se, egiptenii strângeau 2 – 3 recolte pe an. Semănatul în Egipt se făcea la sfârșitul lunii decembrie; cultivatorii se duceau cu un plug primitiv la templul boului Apis, considerat divinitatea lor, implorându-l să protejeze semănăturile viitoare. De la egipteni, acest obicei a fost împrumutat de romani, în a căror mitologie găsim pe zeița agriculturii renumită „Ceres”. La începutul fiecărui an romanii închinau o zi anumită zeiței Ceres, pe care o prăznuiau cu cântări de ocrotire pentru semănători și jertfe de grâu, pe care-l aruncau din poală asemeni celui care seamănă, înaintea zeiței.
La sfârșitul sărbătorii, romanii întindeau mese bogate din care aveau dreptul să mănânce oricine, fără deosebire de clasă socială. Acest obicei a fost apoi adus de legionarii împăratului Traian în Dacia și împământenit cu timpul.











