„Ciocolata îţi cauzează deodată o febră care te duce la moarte”!
La începutul domniei regelui Franţei Ludovic al XIV-lea (1638-1714), în Franţa apăru ciocolata care, importată din Mexic şi cunoscută demult în Spania, şi-a făcut apariţia la Paris cam în acelaşi timp şi nu costa decât 6 franci livra; un oarecare David Chalion obţine prin decretul regal din 1659 un privilegiu care-i asigură vânzarea exclusivă a ciocolatei timp de douăzeci şi nouă de ani. El trebuie să fi făcut o mică avere, căci, ajutat de modă, obiceiul se răspândi repede.
Preferinţa pronunţată pe care tânăra regină a Franţei Maria Tereza 0 arăta pentru această băutură – căci ciocolata nu se lua decât sub formă lichidă – adăugată aprobării date de Facultatea de Medicină din Paris în 1661, încuraja burghezia s-o întrebuinţeze în mod constant. Cu toate că englezul Lister nu considera acest „mizerabil expedient al sărăciei” decât ca un fel de aperitiv inutil şi chiar dăunător, parizienii o apreciau foarte mult şi, începând de la sfîrşitul secolului, se întrebuinţa peste tot. Întâi a fost considerată ca un medicament: ,,Nu te simţi bine, scrie doamna de Sevigne fiicei sale, ciocolata te va reface”.
După puţin timp, în aprilie 1671, moda pariziană, care se schimba fără încetare, o condamnă şi o face responsabilă de toate relele: „Moda m-a antrenat, cum se întâmplă totdeauna, scria o marchiză franceză. Toţi cei care o vorbeau de bine, o vorbesc acum de rău; o blestemă, o acuză de toate relele; ea este cauza tulburărilor nervoase şi a palpitaţiilor; te linişteşte pentru o vreme, apoi îţi provoacă deodată o febră care te duce la moarte. Pentru numele lui Dumnezeu, n-o întrebuinţa deloc şi gândeşte-te că nu mai e la modă”. Cu toate acestea, Nicolas Catinat (1637-1712, mareşal al Franţei) o preferă cafelei şi Saint-Simon (1675-1755, om politic şi scriitor francez) ne informează ca Monsieur o bea în, fiecare dimineaţă. Moda reveni repede la ciocolată; se văzură apărând cei dintâi „ciocolateri”, printre cate cei mai vestiţi erau Chaliou, din strada Arbre-Sec, şi Ber, din strada Dauphine.
Din 2008, cercetam si cautam adevarul in domenii precum istoria, religia sau metafizica. Am publicat peste 15.000 de articole; munca este imensa, dar si costurile aferente sunt foarte mari. Publicitatea Google Adsense nu acopera toate costurile, iar pentru a continua munca si proiectul, avem nevoie de ajutorul vostru. Orice donatie conteaza, indiferent de suma. Toti banii stransi se vor duce catre acest proiect, dar si pentru cercetarea unor subiecte controversate din istorie, inclusiv cercetari genealogice. Va multumim din suflet!
DONATI prin PAYPAL:
DONATI prin CONT BANCAR (ING BANK):
- Cont LEI: RO53INGB0000999917643869
- Titular: ASOCIATIA GENIA - GENEALOGIE SI ISTORIE CUI:51669957
- Email: contact@genia.ro
- Nr.inregistrare Min.Justitiei: 1036/A/2025
La începutul domniei regelui Franţei Ludovic al XIV-lea (1638-1714), în Franţa apăru ciocolata care, importată din Mexic şi cunoscută demult în Spania, şi-a făcut apariţia la Paris cam în acelaşi timp şi nu costa decât 6 franci livra; un oarecare David Chalion obţine prin decretul regal din 1659 un privilegiu care-i asigură vânzarea exclusivă a ciocolatei timp de douăzeci şi nouă de ani. El trebuie să fi făcut o mică avere, căci, ajutat de modă, obiceiul se răspândi repede.
