Un ocultist german s-a îndrăgostit de „Sophia”, adică sufletul uman! Şi a comunicat cu ea într-o limbă necunoscută…

În Evul Mediu au existat idei cu adevărat bizare, ca de exemplu cea în care bărbaţii să renunțe la orice fel de unire carnală, pentru a se rezerva „amantelor invizibile”. Aceeași teorie se regăsește, sub o altă formă, la Johann Georg Gichtel, un editor german de texte ezoterice. Acesta refuza orice raporturi cu femeile, sub pretextul că e îndrăgostit de „Sophia”, o figură feminină în gnosticism, asemănătoare sufletului uman.

Sophia l-a răsplătit pe Gichtel: i-a apărut în ziua de Crăciun 1673. Fermecătoare și cerească, ea „s-a nuntit” în „delicii inefabile”. Gichtel a trăit fericit cu Sophia, care l-a inspirat și incitat să editeze scrierile lui Jakob Bohme.

El îi vorbea ca oricărui semen. Sophia vorbea și ea, fără a rosti cuvinte și fără a face aerul să vibreze – și într-o limbă care nu semăna cu niciuna dintre limbile omenești; totuși, el a înțeles-o la fel de bine ca și limba lui maternă. Gichtel a avut îndată discipoli. Până și un om de știință, Raadt, s-a îndrăgostit de Sophia. Acesta s-a „circumcis spiritual” împreună cu soția lui, pentru a merita vizita făpturii cerești. S-a constituit o „Societate a celor Treizeci”, o societate de „credincioși ai dragostei”.

Spirituală sau nu, dragostea împărtășită, dragostea în comun a dat naștere în cele din urmă geloziilor și conflictelor. Ceea ce s-a întâmplat și cu Societatea celor Treizeci. Atunci Gichtel și-a ales un discipol în persoana unui neguțător din Frankfurt și i-a „pasat-o” pe Sophia ca soție. Povestea spune că neguțătorul a trăit ferice și a avut o „numeroasă progenitură spirituală”…