Faptul că termenul „calcul” provine din denumirea latină a pietrei nu este o coincidenţă, deoarece se crede că pietrele s-au numărat printre primele instrumente de calcul ale omului, fiind folosite la operaţiile de adunare şi scădere în timpurile primitive. De fapt, se pare că metoda rearanjării pietrelor pe coloane a dat naştere primului calculator, abacul, apărut în China în secolul al VI-lea î.Hr. Mărgelele sale asemănătoare unor pietre, mutate pe şnururi verticale, le-au permis chinezilor şi, aproximativ două secole mai târziu, mai multor civilizaţii mediteraneene, să realizeze operaţii elementare de aritmetică repede şi corect, acesta fiind testul de bază pentru orice calculator adevărat.
Totuşi, abacul avea utilizări limitate, iar în următorii 2400 de ani, în care a reprezentat principala unealtă de calcul, ştiinţa calculelor a rămas o muncă ingrată şi plictisitoare, adeseori frânând progresul ştiinţific. Acest lucru era valabil mai ales în domeniul astronomiei, unde se impuneau calcule extrem de complicate pentru determinarea orbitelor şi mişcării planetelor. Realizate în întregime de mână, aceste calcule le luau matematicienilor ani de zile până să obţină un rezultat.
DECLINARE DE RESPONSABILITATE: Conținutul prezentat în unele din articolele noastre este destinat exclusiv divertismentului sau informării. Ele explorează teorii speculative din domeniul ufologiei și cercetării paranormale. Deși ne putem baza pe fapte istorice, ipoteze publicate, zvonuri sau chiar ficțiune, cititorii nu ar trebui să interpreteze nicio parte a conținutului ca informație factuală sau definitivă, unele idei rămânând nedemonstrate de știința tradițională. Vă rugăm să le citiţi cu responsabilitate. Site-ul nu își asumă nicio responsabilitate pentru eventualele pierderi sau prejudicii rezultate din utilizarea informațiilor sau din deciziile luate de cititori în baza articolelor publicate.
Primul calculator, abacul
