Gaugain – „Spiritul morţii privind” (1892), pictura care te încântă şi te-nspăimântă

O femeie tahitiancă stă întinsă şi goală pe burtă, îngrozită de prezenţa spiritului morţii. În spatele ei, cu un ochi parcă fosforescent, spiritul morţii se află personificat sub forma unei femei îmbrăcată cu un şal negru. Această scenă poate însemna două lucruri: ori tânăra femeie este rezultatul gândirii fantomei, ori fantoma este produsul mental al tinerei femei. Formele groase şi vagi, combinaţia ciudată de culori (pătura galbenă, pardoseala albastră, fundalul violet) – toate dau picturii o atmosferă enigmatică.

Gauguin, autorul acestei capodopere din 1892, s-a inspirat în realizarea tabloului dintr-o întâmplare personală, aşa cum ne explică în propriul său jurnal. Întorcându-se noaptea acasă, el aprinde un chibrit şi atunci o vede pe soţia sa polineziancă, Tehura, „imobilă, goală, stând pe pat cu faţa în jos şi cu ochii plini de frică. N-ar fi putut ea, cu chipul ei îngrozit, să-mi arate că a văzut un demon din Tupapaus, în care crede poporul din care face ea parte?” Într-adevăr, polinezienii credeau că lumina fosforescentă reprezintă spiritele morţilor.

Lui Gaugain îi plăcea să păstreze enigma realităţilor şi a interpretărilor. În scrisorile sale, referindu-se la acest tablou, el aduce aminte de două construcţii: una abstractă („partea muzicală”) în care culorile şi compoziţia pur şi simplu prezintă un studiu pictorial al unui nud polinezian, şi o „parte literară” în care sunt prezentate spiritele morţilor şi sufletele diabolice. Oricum, acest tablou reuşeşte în acelaşi timp, atât să te înspăimânte, cât să şi te încânte!