Această femeie-psiholog, care a antrenat astronauți europeni, spune că bebelușii se nasc cu 150 de abilități senzoriale ascunse, care se pierd odată ce ei cresc


O femeie-psiholog care a contribuit la dezvoltarea antrenamentului pentru astronauții europeni consideră că nou-născuții posedă forme extraordinare de percepție senzorială pe care majoritatea adulților nu le mai experimentează. Ea susține că bebelușii pot începe viața cu până la 150 de forme de sinestezie, permițând diferitelor simțuri să interacționeze în moduri care devin mai puțin comune pe măsură ce creierul se dezvoltă.

Numele ei este Dr. Iya Whiteley, psiholog spațial și inginer cognitiv, care anterior a ocupat funcția de directoare a Centrului de Medicină Spațială de la University College London (Londra, Marea Britanie). Whiteley a petrecut ani investigând modul în care piloții și astronauții gândesc, iau decizii, reacționează la situații periculoase și funcționează în medii în care greșelile pot avea consecințe grave.

Pe 19 februarie 2026, Whiteley a dezvoltat un anumit subiect într-un eseu intitulat „Cele 150 de abilități cu care se nasc bebelușii noștri (și ce se întâmplă când nu ascultăm)”, argumentând că ființele umane pot începe viața cu conexiuni senzoriale care devin treptat mai puțin evidente în timpul dezvoltării. Aşadar, Whiteley este interesată de posibilitatea ca anumite forme de percepție să existe deja la o vârstă fragedă, înainte ca limbajul, școlarizarea și așteptările sociale să înceapă să influențeze modul în care oamenii înțeleg lumea. Ea leagă această posibilitate de sinestezie, un fenomen neurologic în care stimularea asociată cu un simț sau un concept mental produce automat o experiență suplimentară.

De exemplu, o persoană cu sinestezie sunet-culoare ar putea auzi o anumită notă muzicală și ar putea experimenta o anumită culoare. Altcineva ar putea asocia litere sau numere individuale cu culori sau ar putea experimenta cuvintele ca având gusturi distincte. Alte forme implică senzații tactile declanșate de sunete sau experiența timpului ca aranjament spațial. Aceste percepții nu sunt neapărat acte deliberate de imaginație. Pentru persoanele cu sinestezie, asocierile se pot produce automat și pot rămâne remarcabil de consistente în timp. Cercetătorii au identificat cel puțin 60 de forme de sinestezie, în timp ce unii experți estimează că sunt posibile peste 150 de variații.

Whiteley duce acest concept considerabil mai departe. Ea face afirmația extraordinară: „Bebelușii noștri se nasc cu toate acestea. Fiecare nou-născut sosește cu sinestezie”. Ea consideră că nou-născuții experimentează o lume senzorială mult mai interconectată decât adulții, unde sunetul, culoarea, textura și emoția nu sunt neapărat separate în categoriile distincte familiare copiilor mai mari și adulților. Ea susține că aceste conexiuni încep să se schimbe pe măsură ce creierul se dezvoltă, în special între 6 și 9 luni. În această perioadă, conform interpretării sale, căile care nu sunt consolidate în mod regulat pot deveni treptat mai puțin proeminente. Ea descrie procesul ca o reorganizare a creierului pentru a prioritiza conexiunile utile pentru înțelegerea și interacțiunea cu mediul înconjurător.

Există un proces neurologic autentic în spatele acestei discuții numit „tăiere sinaptică”. În timpul dezvoltării timpurii, creierul produce un număr enorm de conexiuni între celulele nervoase. Pe măsură ce dezvoltarea continuă, conexiunile sunt consolidate, slăbite, reorganizate sau eliminate printr-o combinație complicată de procese biologice și experiență. Cu toate acestea, tăierea sinaptică nu are loc într-o singură fereastră universală de 6 până la 9 luni. Momentul său diferă în funcție de regiunile creierului, iar schimbări importante continuă pe tot parcursul copilăriei și adolescenței.

Whiteley consideră că ceva semnificativ s-ar putea pierde în cadrul acestui proces. Imaginați-vă un copil mic care aude o broască și explică faptul că sunetul în sine este albastru. Majoritatea adulților l-ar corecta probabil pe copil, spunându-i că broaștele sunt verzi și că sunetele nu au culori. Ea sugerează că adulții pot fi atât de obișnuiți cu propriile percepții încât le este greu să recunoască experiențe care nu se potrivesc cu modul în care propriul lor creier procesează informațiile senzoriale.

Sursa: articolul „The 150 Abilities Our Babies Are Born With (And What Happens When We Don’t Listen)” / driyawhiteley.substack.com


DECLINARE DE RESPONSABILITATE: Conținutul prezentat în unele din articolele noastre este destinat exclusiv divertismentului sau informării. Ele explorează teorii speculative din domeniul ufologiei și cercetării paranormale. Deși ne putem baza pe fapte istorice, ipoteze publicate, zvonuri sau chiar ficțiune, cititorii nu ar trebui să interpreteze nicio parte a conținutului ca informație factuală sau definitivă, unele idei rămânând nedemonstrate de știința tradițională. Vă rugăm să le citiţi cu responsabilitate. Site-ul nu își asumă nicio responsabilitate pentru eventualele pierderi sau prejudicii rezultate din utilizarea informațiilor sau din deciziile luate de cititori în baza articolelor publicate.

Articole similare