John C. Lilly (1915-2001) a fost un faimos neurocercetător, care în anii ’50-’70 a făcut o serie de studii privind conştiinţa. El a adus contribuții reale în neurofiziologie, inventând rezervorul de deprivare senzorială (izolare) pentru a studia modul în care creierul funcționează în absența stimulilor externi și conducând experimente de comunicare cu delfinii. Apoi, el a practicat auto-experimentarea, combinând izolarea senzorială cu substanţe psihoactive, explorând stările modificate de conștiință și documentând aceste viziuni subiective în cărțile sale, precum „The Center of the Cyclone” și „The Scientist”.
În viziunile sale din timpul acestor sesiuni, Lilly a descris o rețea cosmică sau o structură ierarhică pe care o percepea ca orchestrând sincronicitățile și evenimentele de pe Pământ. Aceasta se numea „Biroul de Control al Coincidențelor Pământului” sau ECCO. De asemenea, Lilly a mai vorbit şi despre Inteligența în Stare Solidă (SSI) – un termen pentru a descrie o formă ipotetică de inteligență non-biologică, bazată pe siliciu și componente electronice. În relatările sale, această entitate se dezvolta prin intermediul computerelor și rețelelor create de oameni, având o logică complet diferită de viața biologică bazată pe carbon.
Detractorii săi spun că, din punct de vedere neuroștiințific și medical, aceste relatări sunt înțelese ca halucinații și construcții mentale complexe generate de efectele disociative ale substanţelor psihoactive, combinate cu lipsa stimulilor din rezervorul de izolare, nu ca dovezi ale unor entități reale. Astăzi, conceptul său de „Inteligență în Stare Solidă” este frecvent reamintit în dezbaterile filozofice despre evoluția rețelelor digitale și a Inteligenței Artificiale (AI).
