Creatorul vieţii pe Pământ a fost un zeu-extraterestru (? astronaut antic) pe nume Nareau, care zbura singur prin Univers, cu nava sa spaţială – ne spune un mit străvechi din Oceanul Pacific

Există o legendă interesantă despre creaţia lumii, pe care o întâlnim la popoarele băştinaşe din insule situate în Oceanul Pacific. Creatorul vieţii pe Terra se numea Nareau. Aşadar, iată legenda…

* La început, demult, cu mult timp înainte, exista zeul Nareau, creatorul. Nimeni nu ştia, de unde venea, nimeni nu ştia cine erau părinţii lui, fiindcă el, Nareau, zbura prin Univers singur şi dormind. El a auzit în somn cum numele lui a fost strigat de trei ori, dar cel ce l-a chemat era un „nimeni”. Nareau se trezi şi se uită împrejur. Nu era nimic decât vidul, dar jos a observat un obiect mare. Era Te-Bomatemaki ceea ce însemna „pământul şi cerul împreună”.

* Curios, Nareau a zburat în jos şi a păşit cu atenţie pe Te-Bomatemaki. Acolo nu era nicio fiinţă, niciun om, era numai el, Creatorul. De patru ori a înconjurat el această lume descoperită, de la nord la sud, de la est la vest şi era singur. În sfârşit, Nareau a făcut o groapă în Te-Bomatemaki şi a umplut-o cu apă şi cu nisip, le-a amestecat împreună şi a făcut stânci şi a dispus împreună cu vidul ca stâncile să nască Nareau Tekikiteia. Aşa a luat naştere la indicaţia lui Nareau Creatorul, Nareau Tekikiteia, ceea ce înseamnă Nareau cel înţelept.

* Nareau, creatorul, stăpânea acum asupra lui Te-Bomatemaki, în timp ce Nareau înţeleptul era în pământ. Puteau să vorbească unul cu altul şi să hotărască să despartă cerul de pământ. Cu mari străduinţe planul a reuşit. Apoi Nareau înţeleptul a creat primele fiinţe dotate cu raţiune şi le-a dat nume precum acestea: Uka – forţa concentrată care face să se mişte aerul; Nabawe – puterea concentrată a vârstei; Karitoro – forţa concentrată a energiei; Kanaweawe – forţa concentrată a dimensiunii (distanţei); Ngkoangkoa – forţa concentrată a timpului; Auriaria – forţa concentrată a luminii; Nei Tewenei – cometa.

* Şi când munca a luat sfârşit, Nareau creatorul a zis: „Destul! Totul a fost făcut. Plec şi nu mă voi mai întoarce niciodată înapoi!” Şi s-a dus pentru a nu se mai întoarce niciodată şi nici un om nu ştie de atunci unde se află.

Acesta este mitul cunoscut despre Nareau, creatorul, care este povestit în câteva variante.  În această tradiţie strălucesc pietre de mozaic care se integrează magnific în panorama teoriei despre zeii-astronauţii. Aşadar, zeul creator Nareau plutea prin Univers singur şi adormit, când cineva, care era nimeni, l-a strigat pe nume şi l-a trezit. Privind lucrurile cu ochiul nostru de azi se poate închipui o navă spaţială perfectă, cu un pilot care a fost afundat în somn printr-o metodă proprie unui scop deosebit, astfel încât celulele organismului să-şi menţină activitatea la un nivel care să permită repunerea organismului în funcţiune la un moment predeterminat. Somnul adânc provocat de nişte variante fizico-chimice diverse a fost îndelung discutat de medicina spaţială, pentru a menţine în viaţă astronauţii în decursul unor perioade îndelungate în spaţiile vaste parcurse. Când computerul de bord constată pe radar apropierea navei de un sistem solar atunci somnul este întrerupt: „A fost rostit numele său, şi Nareau s-a trezit”.

Pilotul, trezit la o viaţă conştientă, se uită împrejur şi vede doar întunericul Cosmosului, dar jos, sub el, vede o planetă – neapărat jos unde are înrâurire forţa de gravitaţie a unui sistem solar: „Atunci Nareau s-a uitat dedesubtul lui şi a observat un obiect de mari dimensiuni”. Aflat din nou în deplinătatea forţelor sale, pilotul hotărăşte o vizită pe a treia planetă, cea ideală, a sistemului solar. Din atmosferă, astronautul cercetează întreaga planetă, recunoaşte chiar condiţii favorabile vieţii, dar nu vede nicăieri viaţă. Hotărăşte să implanteze germeni de viaţă.

Mitul nu povesteşte felul în care Nareau a făcut să se dezvolte viaţa. Probabil procedeele erau prea complicate pentru a putea fi incluse în mit şi înţelese. Nareau ar fi putut, de exemplu, să răspândească de pe navă alge albastre şi bacterii, deşi este improbabil să risipească seminţe ale unor feluri de plante străvechi.