De ce în Europa, începând cu secolul al XIX-lea, au fost date jos sute de mii de clopote masive? Doar pentru armament? Sau există un motiv mai sinistru, care are legătură cu fiinţele malefice din alte dimensiuni?

Există o teorie foarte interesantă privind marile clopote din trecut şi care spune următoarele:

* Cu secole în urmă, clopote uriaşe, instalate în catedrale şi turnuri, creau sunete puternice care vindecau şi protejau oamenii din acele vremuri. Se spune că chiar ne protejau de intenţiile malefice ale unor fiinţe din alte lumi. Dar, în secolul al XIX-lea, o mare parte din aceste clopote au dispărut. Ni s-a spus atunci că erau necesare ca materie primă (metale) pentru industria de război. ar, dacă adevăratul motiv a fost acela de a slăbi oamenii? Fără energia lor, noi ne-am pierdut conexiunea către stări de conştiinţă înalte. Acum, oamenii trăiesc într-o stare de energie joasă, în ignoranţă. Forţele malefice nevăzute ne modelează realitatea. Am fost aduşi la tăcere, pentru a nu ne trezi niciodată?

Adevărul este următorul: în prima jumătate a secolului XX, în Germania și în întreaga Europă, zeci de mii de clopote de bronz – unele dintre ele intonând „cântecele îngerilor” încă din secolul al XII-lea – fuseseră confiscate și topite pentru a produce arme și muniții. În timpul primului război mondial, 44% din clopotele din Germania s-au pierdut, multe fiind donate de bunăvoie pentru a sprijini efortul de război, iar altele au fost confiscate. Numai între 1939 și 1945, 175.000 de clopote din Europa au fost confiscate de Germania nazistă. Acestea au fost transportate la puncte de colectare, cunoscute sub numele de „cimitire de clopote”, cel mai mare dintre ele fiind în Hamburg. Aproximativ 150.000 au fost livrate la turnătorii și topite pentru a produce armament. Guvernul italian al lui Benito Mussolini a încheiat de fapt un acord cu Vaticanul care prevedea „mobilizarea” clopotelor italiene, în baza căruia jumătate urmau să fie folosite pentru industria de război.

Metalul clopotelor era de obicei fabricat dintr-un aliaj dur, compus din patru părți de cupru și o parte de staniu. Era cunoscut pentru duritatea și rigiditatea sa, dar germanii au spart clopotele, apoi au topit și rafinat metalul clopotelor, separând cuprul, staniul și alte metale, inclusiv plumbul, zincul, chiar și argintul și aurul. O tonă de metal pentru clopote producea de obicei 760 de kg de cupru și 180 de kg de staniu.

Practica confiscării și transformării clopotelor bisericilor în instrumente de război nu era una nouă, caracteristică primei jumătăţi ai secolului XX. De exemplu, în timpul războiului franco-prusac (1870-1871), episcopul de Nancy a autorizat fiecare parohie din diecezele sale să dărâme toate clopotele, cu excepția unuia, pentru a fabrica tunuri pentru apărarea Franței.