„Extratereştrii gri” sunt doar o mască? Dacă în spatele lor se ascunde ceva mai terifiant? Teoria interfeţei biologice…

Cu toții i-am văzut chipul. Acei ochi masivi, care par să înghită lumina. Pielea palidă, fără păr. Acea gură mică, ca o fantă, care pare să nu se miște niciodată. De la sfârșitul anilor 1940, „extraterestrul gri” a devenit mascota incontestabilă a necunoscutului, imaginea fiind întipărită în creierul nostru colectiv. Dar ce s-ar întâmpla dacă ne-am uita la o marionetă biologică? Există o teorie tot mai complexă printre cercetători, care sugerează că extratereştri gri nu sunt de fapt „extratereștri” de pe o altă planetă. În schimb, ar putea fi interfețe biologice – costume de viață sau măști organice concepute de civilizaţii cosmice extrem de avansate, pentru a face o punte între lumea lor și a noastră. Motivul? Dacă am vedea ce se află de fapt în spatele măștii, mințile noastre ar putea literalmente să se prăbușească.

Timp de decenii, povestea standard a fost simplă: extratereștrii au evoluat pe o planetă care orbitează o stea precum Zeta-Reticuli, au construit o navă din titan și au zburat aici. Dar, gândiţi-vă. Ei respiră aerul nostru fără filtre; merg în gravitația noastră fără probleme, au o formă vag umanoidă – doi ochi, două brațe, două picioare. Însă, evoluția este haotică și dezordonată. Șansele ca un extraterestru aflat la 40 de ani-lumină distanță să arate ca un „om aerodinamic” sunt extrem de mici. Acest lucru i-a determinat pe mulți să creadă că forma extratereştrilor gri este o carapace fabricată. Este un costum spațial făcut din carne, conceput să arate suficient de mult ca noi, astfel încât să nu intrăm imediat într-o stare de șoc psihologic total.

Dacă o inteligență există într-o altă dimensiune – sau dacă este o formă de energie pură sau o entitate „ultraterestră” – interacțiunea cu noi ar putea fi ca un om care încearcă să vorbească cu o furnică. Pentru a atrage atenția furnicii fără a o zdrobi sau a o trimite într-o panică feromonală, s-ar putea folosi un robot minuscul, în formă de furnică. „Extraterestrul gri” ar putea fi acel robot. Este o interfață cu utilizatorul (UI – User Interface) pentru psihicul uman. Apărând ca o creatură mică, neamenințătoare, cu ochi mari, „vizitatorii” pot interacționa cu noi fără a provoca un şoc major pe care l-ar putea declanșa un sentiment de groază provocat de o formă geometrică în 12 dimensiuni, de exemplu.

Martorii au relatat de mult timp detalii care susțin teoria „măștii”. În timpul celebrei răpiri a lui Betty și Barney Hill din 1961, Barney a descris entitățile ca având ochi care „le înfășurau” capul – dar mai târziu, în alte relatări, acestea au devenit lentilele fixe, în formă de migdală. Unii cercetători, precum legendarul Jacques Vallée, sugerează că aceste ființe își schimbă aspectul în funcție de cultura vremii. În anii 1800, oamenii vedeau „dirijabile” și bărbați cu barbă. Astăzi, vedem ființe gri. Este ca și cum „masca” ar fi actualizată pentru a rămâne relevantă nivelului nostru actual de tehnologie.

Dar, dacă „extraterestrul gri” este doar o interfață, care este de fapt inteligența din spatele ei? O entitatea interdimensională, de exemplu, adică o ființă care există ca o frecvență a luminii sau o undă în spațiu-timp. Pentru a intra în lumea noastră 3D, trebuie să se „îmbrace” în materie. Sau poate o „minte cosmică” – o conștiință vastă, fără formă, care folosește aceste marionete biologice pentru a ne împunge realitatea. Ori poate „omul viitorului” – o teorie popularizată de Michael Masters care sugerează că aceşti „extratereştri gri” suntem noi, veniți dintr-un viitor îndepărtat, folosindu-se „măști evolutive” pentru a-și ascunde adevăratele forme, poate de nerecunoscut.

Dacă aţi vedea o ființă care există în cinci dimensiuni simultan, cortexul vostru vizual ar încerca să umple golurile, ceea ce ar duce probabil la o „cădere halucinatorie”. Oferindu-ne o entitate de tip „extraterestru gri” la care să ne uităm, entitățile ne oferă, practic, un ecran de televizor la care să ne uităm în loc să ne uităm direct în Soare.

Dar, de ce le-ar păsa acestor entităţi interdimensionale dacă noi am înnebuni? Dacă scopul lor este studiul oamenilor, răpirea sau „recoltarea sufletelor” (așa cum sugerează unele dintre teoriile mai macabre), un om panicat, catatonic, este inutil. Au nevoie de noi funcționali. O față „prietenoasă” (sau cel puțin recognoscibilă) menține „animalele de laborator” calme.

Cercetători precum John Keel (autorul cărții „Profețiile omului-molie”) și Jacques Vallée au fost printre primii care au sugerat că OZN-urile și ocupanții lor sunt „parafizici” – adică își pot schimba forma și aspectul pentru a manipula sistemele de credințe umane.

VA RUGAM, AJUTATI-NE!

Din 2008, cercetam si cautam adevarul in domenii precum istoria, religia sau metafizica. Am publicat peste 15.000 de articole; munca este imensa, dar si costurile aferente sunt foarte mari. Publicitatea Google Adsense nu acopera toate costurile, iar pentru a continua munca si proiectul, avem nevoie de ajutorul vostru. Orice donatie conteaza, indiferent de suma. Toti banii stransi se vor duce catre acest proiect, dar si pentru cercetarea unor subiecte controversate din istorie, inclusiv cercetari genealogice. Va multumim din suflet!

DONATI prin PAYPAL:

DONATI prin CONT BANCAR (ING BANK):
- Cont LEI: RO53INGB0000999917643869
- Titular: ASOCIATIA GENIA - GENEALOGIE SI ISTORIE CUI:51669957
- Email: contact@genia.ro
- Nr.inregistrare Min.Justitiei: 1036/A/2025