Misteriosul Conte de Saint Germain: un impostor „nemuritor” sau o enigmă eternă? Dezvăluirea unei legende a secolului al XVIII-lea
La începutul secolului al XX-lea, pe măsură ce ziarele se adânceau în povești de intrigă istorică pentru a captiva cititorii, „Bismarck Daily Tribune” a publicat această relatare fascinantă despre Contele de St. Germain – o figură învăluită în mituri și înșelăciuni. Apărând la curtea opulentă a lui Ludovic al XV-lea, el a captivat elita Europei cu pretenții de nemurire, minuni alchimice și înțelepciune atemporală. Acest articol din 1912, care îmbină scepticismul cu uimirea, îl prezintă ca fiind unul dintre cei mai mari șarlatani ai istoriei, ale cărui origini și soartă rămân enigme nerezolvate. Mai jos este o traducere a articolului original:
* Unul dintre cei mai mari impostori din analele Franței a fost contele de St. Germain, a cărui viață este scrisă ca un lung mister. Cine a fost, de unde a venit şi ce s-a întâmplat în cele din urmă cu el – nimeni nu știe. A apărut brusc la Curtea franceză a lui Ludovic al XV-lea, în 1748. Avea un fel de a fi afabil și convingător și a reușit să-și câștige prieteni. Cine l-a introdus sau cum a ajuns acest străin frumos să fie introdus în cercul Curții franceze este un mister. Era perioada în care se menținea cea mai riguroasă etichetă, strămoșii contau mult și fiecare titlu nobiliar trebuia autentificat temeinic înainte de a fi acceptat.
* Nimeni nu-l cunoștea pe St. Germain și nici nu auzise vreodată de el când și-a făcut debutul la Curtea franceză, deși a răspândit zvonul că avea 2.000 de ani și a reușit să-i convingă pe mulți dintre cei mai susceptibili să creadă asta. Nu avea nicio dovadă că ar fi meritat numele de conte; nu avea mijloace vizibile de întreținere și totuși s-a stabilit într-o locuință splendidă la Paris și trăia extravagant. Curtea franceză avusese o oarecare experiență cu aventurierii și era mai mult sau mai puțin suspicioasă; dar, în ciuda faptului că nu știau nimic despre el, St. Germain a fost primit cu brațele deschise, iar regele l-a făcut tovarășul său de onoare.
* Doamna de Pompadour, frumusețea domnitoare a Curții, îl consulta în treburile statului și ale societății. Atât de puternic a devenit, încât duci și ambasadori se numărau printre prietenii săi intimi și cei mai înverșunați dușmani.
* În cele din urmă, pretenția lui St. Germain la nemurire a devenit subiectul discuției generale printre toți cei care îl cunoșteau sau auziseră de el. El a susținut că nu va muri niciodată, căci deja avea 2.000 de ani. Vorbea toate limbile cunoscute atunci și una la fel de fluent ca cealaltă. Avea un geniu izbitor pentru chimie și a uimit lumea prin descoperirile pe care le-a făcut – sau pretindea că le-a făcut – în acest sens.
* Cea mai monumentală dintre toate falsurile sale a fost povestea despre cum s-ar fi născut cu aproape 300 de ani înainte de Hristos, a constatat că bătrânețea se apropia și a fost hotărât, prin priceperea sa în chimie, să inventeze băutura care l-ar menține mereu în viață și tânăr. Cunoştinţele sale de istorie i-au făcut pe mulți oameni să creadă această afirmație nebunească. El relata narațiuni personale despre Nero, Dante, Francisc I și alte personalități notabile din secolele trecute.
* St. Germain susținea, de asemenea, că deținea secretul transformării metalelor în aur și al fabricării pietrelor prețioase. Averea sa necunoscută și faptul că strălucea în diamante au dat credibilitate poveștilor sale. Era atât de inteligent în realizarea falsurilor sale încât nu a fost descoperit și nu s-a dovedit niciodată a fi un escroc, un jucător de noroc sau un spion, deși a fost acuzat că era toate trei.
* Avea în jur de 50 de ani când a apărut la Curtea franceză. În cele din urmă, a trecut de la o curte europeană la alta, iar mai târziu i se atribuie faptul că a devenit tovarășul de onoare al landgrafului Carol de Hesse, spunându-se că ar fi murit în Schleswig-Holstein în 1780.
* Dar a murit sau încă trăiește? Firește că nu este în viață, dar nimeni nu a știut vreodată ce s-a întâmplat cu el. Grosley, un eminent om de știință și membru al Societății Regale, a crezut că l-a văzut pe St. Germain într-o închisoare franceză în timpul regimului terorii din 1794. Lord Lytton a întâlnit în 1860 un om care părea întruchiparea bătrânului conte. Van Damme scrie despre un misterios „maior” care se afla la curtea lui Louis Napoleon în 1855, care nu avea nicio naționalitate cunoscută, avea o origine nedescoperită și avea mulți bani dintr-o sursă pe care nimeni nu o putea afla.
* Un om trebuie să fi posedat o abilitate excepțională de a face farse și trebuie să fi avut capacitatea de a păcăli oameni inteligenți precum Andrew Lang, Lord Lytton, Grosley și mulți alții și, din acest motiv, trebuie considerat unul dintre cei mai monumentali farsori din istorie.
Din 2008, cercetam si cautam adevarul in domenii precum istoria, religia sau metafizica. Am publicat peste 15.000 de articole; munca este imensa, dar si costurile aferente sunt foarte mari. Publicitatea Google Adsense nu acopera toate costurile, iar pentru a continua munca si proiectul, avem nevoie de ajutorul vostru. Orice donatie conteaza, indiferent de suma. Toti banii stransi se vor duce catre acest proiect, dar si pentru cercetarea unor subiecte controversate din istorie, inclusiv cercetari genealogice. Va multumim din suflet!
DONATI prin PAYPAL:
DONATI prin CONT BANCAR (ING BANK):
- Cont LEI: RO53INGB0000999917643869
- Titular: ASOCIATIA GENIA - GENEALOGIE SI ISTORIE CUI:51669957
- Email: contact@genia.ro
- Nr.inregistrare Min.Justitiei: 1036/A/2025
La începutul secolului al XX-lea, pe măsură ce ziarele se adânceau în povești de intrigă istorică pentru a captiva cititorii, „Bismarck Daily Tribune” a publicat această relatare fascinantă despre Contele de St. Germain – o figură învăluită în mituri și înșelăciuni. Apărând la curtea opulentă a lui Ludovic al XV-lea, el a captivat elita Europei cu pretenții de nemurire, minuni alchimice și înțelepciune atemporală. Acest articol din 1912, care îmbină scepticismul cu uimirea, îl prezintă ca fiind unul dintre cei mai mari șarlatani ai istoriei, ale cărui origini și soartă rămân enigme nerezolvate. Mai jos este o traducere a articolului original:
