Cine sunt uriaşii Strâmbă-lemne, Sfarmă-piatră, Setilă, Chiorul din străvechile legende româneşti? Un articol interesant din anul 1889...

**Imagine:** generata de **Google Gemini**

Iată un articol publicat în anul 1889, în revista „Tribuna Sibiului”, în limba română, în care se vorbeşte despre uriaşii din vechime. Vă prezint câteva fragmente din articol, pentru că este extrem de interesant.

* Uriaşi se numesc indivizii, care prin mărimea corpului întrec pe oamenii de astăzi. În Sfânta Scriptură, în multe locuri se face amintire despre uriaşi, însă originea lor nu se determină pe nicăieri. Originea uriaşilor se deduce din mitologia veche. Iudeii povestesc despre Nefilimi – titani puternici – care s-ar fi născut din împreunarea fiilor lui Elochin cu fiicele oamenilor. La greci aflăm pe puternicii giganţi, titani, ciclopi, care guvernează şi susţin lumea.

* În cartea primă a regilor israelieni (XVII, 4) se citeşte faptul că Goliat, conducătorul Filistenilor, a fost de 10 paşi de lung. După mărturisirea clasicului Plutarh, scheletul lui Ant-cel-mare avea o lungime de 10 de paşi. Plinius zice că de o mărime extraordinară au fost cele 46 de schelete, care s-au descoperit cu ocazia cutremurului de pământ din insula Creta. Scheletul lui Theutoboch, regele teutonilor, era de 20 de paşi. Dintele, pe care l-a văzut Sf.Augustin în Utica, a fost aşa de mare, încât 100 de dinţi de om din timpul de faţă abia ar fi ajuns la mărimea aceluia.

* La români însă, mai toate poveştile, de care au foarte multe, au ca eroi pe uriaşi, care apar şi sub numele de zmei. O versiune spune, că în Ardeal şi Ungaria au fost două surori de uriaşi, şi când cea din Ardeal avea lipsă de ceva, mergea la soru-sa în Ungaria ca şi cum mergem noi în vecini, fiindcă despre acestea se crede că erau atât de mari, încât ele în drumul lor călcau din deal în deal. La comuna Salva, districtul Năsăudului, se află şi acum o parte de hotar, care se cheamă „La urma uriaşului”, ce provine de la uriaşa din Ardeal care mergea la soru-sa în Ungaria, ajungând pe la Salva, a călcat pe o stâncă şi i s-a cufundat piciorul în ea

* Altă poveste provine din Bucovina, unde se afla o familie de uriaşi. O fată din această familie venise odată până în valea Bârgăului în Ardeal. Aici, ea a dat peste un om, care cu un plug cu 6 boi îşi ara pământul. Fata, mirându-se de acest om mic, îl luă în şorţ şi îl duse acasă în Bucovina. Îl întrebă pe tatăl său despre acest om; tatăl ei i-a spus fetei să-l ducă de unde l-a luat, căci astfel de oameni vor fi urmaşii lor.

* Despre mărimea uriaşilor mai este vorbă la poporul român, că dacă şedea un uriaş pe vârful muntelui atunci picioarele lui se odihneau în vale. În poveştile românilor, aflăm pe uriaşii Strâmbă-lemne, Sfarmă-piatră, Setilă, Chiorul – care cu o clipire de ochi, vedea o întreagă lumea etc. Poveştile româneşti mai spun că uriaşii ar fi avut comori multe, pe care, la pustiirea lor, le-au îngropat în pământ şi că aceste comori la sărbători mari ard cu o flacără albastră. Spun mai departe, că uriaşii şi-au ascuns comorile în înţelegere cu dracul şi că acesta le păzeşte.