O enigmă istorică: „Romeo şi Julieta” lui Shakespeare s-a bazat pe vreo poveste reală?
„Romeo și Julieta” este o tragedie scrisă de William Shakespeare despre soarta a doi îndrăgostiți care luptă împotriva prejudecăților sociale, a urii între familii, a ambiției vanitoase și a destinului. Tragedia celor doi adolescenți, fatal îndrăgostiți unul de altul, este probabil cea mai cunoscută piesă a lui Shakespeare, unul dintre succesele sale timpurii, fiind considerată cea mai tipică poveste de dragoste a Renașterii.
Atât de convingători sunt tinerii îndrăgostiți și atât de emoționantă povestea lor, încât cititorii și spectatorii de teatru s-au grăbit să presupună că Romeo și Julieta se bazează pe fapte și personaje reale. Un italian contemporan cu Shakespeare, Giralomo della Corte, era convins de adevărul poveștii și stabilea, verosimil, dar destul de arbitrar, că moartea tragică a celor doi s-ar fi petrecut în anul 1303. Dar Shakespeare, sau cel puțin editorul lui, nu a susținut niciodată că perechea ar fi existat. Versiunea tipărită în 1597 numește piesa „o excelent concepută tragedie”.
Specialiștii în domeniul literaturii atrag atenția că asemenea „îndrăgostiți damnați” se întâlnesc încă în operele secolului al II-lea, începând cu idila greacă „Anthia si Abrocomas” de Xenofon din Efes. Sursele lui Shakespeare par să fie însă mult mai apropiate de timpul lui.
O poveste similară celei din Romeo și Julieta apare în 1476 în „Novellino” de Massuccio Salernitano, repovestită 50 de ani mai târziu de către Luigi da Porto, care și-a botezat îndrăgostiții „Romeo și Giulietta”. Descoperita poveste a doi nobili îndrăgostiți a lui da Porto conține toate elementele tragediei shakespeariene: se petrece în Verona, cele două familii se numesc Montecchi și Cappelletti, se încheie cu o dublă sinucidere. Un alt italian, Matteo Bandello, adaptează liber aceeași intrigă în „Novelle”, în 1554, fiind curând tradus în franceză de Pierre Boisteau de Lunay și reapărând în 1559 în „Histoires Tragiques” de Franpois de Belleforest. Versiunea franceză a fost la rândul ei tradusă în engleză – în versuri – de Arthur Brooke sub numele de „Romens and Juliet” (1562) și în proză de William Paynter ca „The Palace of Pleasure” (1567).
„Romeo și Julieta” este o tragedie scrisă de William Shakespeare despre soarta a doi îndrăgostiți care luptă împotriva prejudecăților sociale, a urii între familii, a ambiției vanitoase și a destinului. Tragedia celor doi adolescenți, fatal îndrăgostiți unul de altul, este probabil cea mai cunoscută piesă a lui Shakespeare, unul dintre succesele sale timpurii, fiind considerată cea mai tipică poveste de dragoste a Renașterii.
