Site de secrete, stiinta si metafizica

Vechii azteci cunoşteau un mare secret al sistemului nostru solar: explozia unei planete dintre Marte şi Jupiter

236

Un abate francez, pe nume Brasseur de Bourgbourg, s-a ocupat cu strângerea de manuscrise mexicane antice, din America Centrală. Preotul învăţase azteca în Mexic şi a putut să descifreze manuscrise antice cu ajutorul preoţilor azteci.

O lucrare foarte interesantă, de origine aztecă, este denumită “Codex Chimalpopoca”. Potrivit codexului, zeii au creat prima oară cerul şi pământul, apoi a coborât sfredelul de foc. Acestea fiind făcute, zeii s-au gândit care dintre ei să trăiască în viitor pe Pământ: „Cu părere de rău este cumpănit de către cel cu veşminte de stele, cu bogăţia stelelor, cu iubită în apă, cel care vine peste popor, calcă pământul, Quetzalcoatl“.

Acelaşi codex afirmă, de asemenea, că Soarele a devenit vizibil abia în al cincilea eon, iar în acesta „au fost create pământul, cerul şi cele patru feluri de locuitori oameni“. A fost imposibil să se descopere de unde aveau ştiinţă mexicanii antici de cele patru feluri de oameni.

Un mare foc spectral şi soarele întunecându-se într-o noapte ciudată sunt descrise în termeni dramatici: „Fusese creat cel de-al doilea soare. Patru Jaguar era semnul zilei sale. Se numeşte soare de ianuarie. S-a întâmplat că cerul s-a prăbuşit înăuntru şi Soarele nu şi-a urmat calea în acel timp. Miezul zilei, [care] de-abia sosise, imediat s-a preschimbat în noapte“.

La ce se referă aceasta? La inversarea geomagnetică? La o modificare bruscă a axei Pământului? Acest spectacol incomprehensibil s-a transformat într-o catastrofă globală în eonul celui de-al treilea soare: “Se numeşte soarele ploii de foc. În acest eon s-a întâmplat că a plouat cu foc şi locuitorii săi au fost arşi… Străbunii spun că în acele vremuri au fost risipite nisipurile din stânci pe care le vedem acum şi lava andezitică plină de bulbuci a bolborosit la suprafaţă şi în acele vremuri s-au depus diferitele roci roşiatice”.

Despre ce este vorba aici? După cum toată lumea ştie, între Marte şi Jupiter există un gol nenatural, în care se găsesc mii de asteroizi. Originile acestei centuri de asteroizi reprezintă un subiect controversat până în zilele noastre. Una dintre teorii susţine că resturile provin de la o planetă care a explodat. Descrierea din “Codex Chimalpopoca” s-ar potrivi foarte bine acestei teorii. Explozia unei planete din sistemul nostru solar ar ascunde soarele luni de zile sau, pe bună dreptate, chiar ani. Praful cosmic ar străbate întregul sistem solar, resturi încinse la roşu ar lovi pământul. Bombe încinse la alb ar sfâşia pielea delicată, subţire, a planetei noastre, ar smuci-o şi ar legăna-o – nu numai din cauza rachetelor cosmice, ci şi din cauza modificării forţelor gravitaţionale ale sistemului solar. Planeta explodată ar provoca un dezechilibru al structurii complexe a orbitelor noastre planetare. Potopuri, soarele ascuns şi o ploaie de foc ar fi consecinţele logice. Locuitorilor pământului li s-ar părea ca şi cum cerul s-ar aprinde şi ar cădea peste ei. Toate elementele ar fi dezlănţuite, oceanele s-ar revărsa peste uscat, uragane ar ridica în aer mase uriaşe de apă şi ar erupe vulcani peste tot.

Citește și

Utilizăm cookie-urile pentru a îmbunătăţi funcţionalitatea site-urilor noastre, pentru a te ajuta să navighezi mai eficient de la o pagină la alta, pentru a memora preferinţele tale şi, în general, pentru a îmbunătăţi experienţa utilizatorilor. Accept Cititi mai multe

Politica de intimitate si Cookie