
Câmpiile Flegree este o zonă la aproximativ 20 km vest de Vezuviu, cu o activitate vulcanică ridicată, în regiunea italiană Campania. În adâncime, adăpostește un vulcan activ, care amenință permanent Europa. Ultima sa erupție a avut loc în anul 1538, fiind printre primii 8 emițători de dioxid de carbon vulcanic din întreaga lume.
Din 2005, un loc din această zonă – craterul Solfatara – a eliberat volume crescute de gaze, atrăgând atenția cercetătorilor și a localnicilor deopotrivă. Gianmarco Buono, vulcanolog la Institutul Național de Geofizică și Vulcanologie din Italia (INGV), conduce un studiu pentru a înțelege ce se află în spatele acestei creșteri a emisiilor de gaze. „Estimarea sursei de dioxid de carbon este importantă pentru a reconstrui corect ceea ce se întâmplă în sistemul magmatic și în sistemul hidrotermal”, a spus Buono. Echipa sa își propune să ofere un instrument care poate face distincția între dioxidul de carbon provenit din magmă și cel eliberat de alte procese, o metodă care ar putea fi utilă în regiunile vulcanice din întreaga lume.
În cei mai simpli termeni, un supervulcan este în esență un vulcan pe steroizi. Este un sistem vulcanic masiv capabil să producă erupții de mii de ori mai puternice decât un vulcan obișnuit. Aceste erupții pot ejecta peste 1.000 de kilometri cubi de material în atmosferă, ceea ce poate avea efecte catastrofale asupra climei și mediului global. Parcul Național Yellowstone din SUA este unul dintre cei mai faimoși supervulcani din lume. Când un supervulcan erupe, poate forma o calderă uriașă, care este un crater imens care se poate întinde pe zeci de km.
Astăzi, craterul Solfatara emite între 4.000 și 5.000 de tone de dioxid de carbon în fiecare zi. În lucrarea lor recentă publicată în „Geology”, Buono și colegii săi estimează că 20% până la 40% din acest dioxid de carbon provine din dizolvarea calcitului din rocile din jur. Restul de 60% până la 80% este urmărit din magma subterană. Când magma se mișcă mai aproape de suprafața Pământului, presiunea scade, provocând scăparea gazelor care au fost prinse în interior. Aceste gaze includ vapori de apă, dioxid de carbon și dioxid de sulf.
Oamenii de știință urmăresc îndeaproape vulcanii prin monitorizarea cutremurelor, măsurarea deformației solului și analizarea gazelor emise de deschiderile din scoarța terestră. O creștere a emisiilor de gaze poate fi un semn al activității vulcanice potențiale. Cu toate acestea, nu orice creștere duce la o erupție vulcanică. Uneori, dioxidul de carbon este eliberat atunci când fluidele subterane fierbinți interacționează cu rocile de deasupra.
Sursa: studiul ştiinţific „Discriminating carbon dioxide sources during volcanic unrest: The case of Campi Flegrei caldera (Italy)” / pubs.geoscienceworld.org
Din 2008, cercetam si cautam adevarul in domenii precum istoria, religia sau metafizica. Am publicat peste 15.000 de articole; munca este imensa, dar si costurile aferente sunt foarte mari. Publicitatea Google Adsense nu acopera toate costurile, iar pentru a continua munca si proiectul, avem nevoie de ajutorul vostru. Orice donatie conteaza, indiferent de suma. Toti banii stransi se vor duce catre acest proiect, dar si pentru cercetarea unor subiecte controversate din istorie, inclusiv cercetari genealogice. Va multumim din suflet!
DONATI prin PAYPAL:
DONATI prin CONT BANCAR (ING BANK):
- Cont LEI: RO53INGB0000999917643869
- Titular: ASOCIATIA GENIA - GENEALOGIE SI ISTORIE CUI:51669957
- Email: contact@genia.ro
- Nr.inregistrare Min.Justitiei: 1036/A/2025