Orgoni Crystal

 

Un scriitor grec de acum aproape 2.000 de ani îi descrie pe locuitorii de pe Lună: “Acolo, nu există femei, iar bărbaţii nasc copii”

121
blank
Imagine: picryl.com (Commons Creative – free)

Acum mai puţin 2.000 de ani, trăia un scriitor de limbă greacă care a devenit celebru în epoca sa, care se numea “Lucian din Samosata”. Ironic, demolator de mituri, el spune în lucrarea sa “Istorie adevărată”, următoarele: „Singurul meu martor e minciuna. Voi descrie locuri pe care nu le-am văzut, aventuri care nu mi s-au întâmplat şi lucruri care nu există nicăieri ; aşadar cititorii nu trebuie să creadă nimic”.

Aşadar, în călătoria sa imaginară spre Lună, el ne spune următoarele: “Pe Lună nu există femei şi seleniţii se căsătoresc între ei, bărbat cu bărbat. Copiii îi poartă în pulpe, care se umflă ca pîntecele în timpul sarcinii, şi când vine sorocul, plodul e extras printr-o simplă incizie. Bătrânii nu mor, ci se evaporă. Într-un mod similar se şi hrănesc seleniţii : cu fum de friptură de broaşte zburătoare (…)

Culmea frumuseţii lunatice este să fii spân; au oroare de păr. Din nas le curge o miere acră şi când muncesc, transpiră lapte din care prepară brânză. Au vii întinse, dar nu de vin, ci de apă. Boabele de strugure sunt grindina care se scutură pe pământ. Stomacul le serveşte drept buzunar şi poartă în el fel de fel de fleacuri trebuincioase, inclusiv copiii când e frig. Straiele celor avuţi sunt din sticlă, ale săracilor – dintr-o ţesătură de aramă, toarsă ca lâna.

Cât despre ochii lor, nici nu îndrăznesc să spun cum sunt făcuţi, de teamă să nu fiu luat drept mincinos. Mă voi hazarda totuşi să spun că sunt demontabili; îi scot când vor şi-i pun alături până au nevoie iarăşi să vadă. Atunci îi vâră la loc în orbite. Dacă cineva îşi pierde ochii, împrumută alţii şi-i foloseşte. De asemenea, au urechi din frunze de platan”.

“Cine refuză să mă creadă n-are decât să se ducă şi să se convingă că nu sunt un impostor!” – preîntâmpină Lucian eventualele critici nejustificate.