Un martor ne povesteşte despre un tablou blestemat cu o femeie ciudată: „Trecând pe lângă tablou, mi se făcea pielea de găină”
De pe site-ul Your Ghost Stories avem o relatare de la un martor din statul american Georgia care are o poveste despre un tablou bântuit pe care mama lui l-a adus acasă de la o licitație. La vremea respectivă, părinții lui importau și exportau antichități, casa lor fiind plină de antichități până în punctul în care arăta mai mult ca un muzeu decât ca o casă adevărată. Într-o zi, mama lui a adus un tablou antic al unui artist necunoscut, pe care îl cumpărase dintr-o vânzare a unei proprietăți. Pictura este descrisă ca fiind o femeie purtând o rochie lungă, de culoare albastru-gri stând pe veranda unei case vechi, stând lângă o masă cu un ceainic lângă ea și ceea ce arată ca niște prăjituri sau sandvișuri pe o farfurie. Aproape imediat, acest tablou l-a speriat pe martor, care a povestit următoarele:
* M-am simțit foarte ciudat lângă tablou încă din prima zi în care a venit. Holul casei, în timpul verii, era confortabil și nu era prea cald, dar după ce pictura a fost agățată pe perete, zona din jurul tabloului a devenit aproape ca gheața. Trecând pe lângă tablou, mi se făcea pielea de găină. De asemenea, am început să simt că doamna din tablou mă privea. Surorile mele gemene au început să spună că nu le plăcea nici lor să se uite la tablou, deoarece le făcea să se simtă inconfortabile. Fratele meu mai mic (5-6 ani) fugea şi el de tablou; când a fost întrebat de ce, a spus că nu-i place de doamnă și că simţea frig când se uita la ea.
* Curând, noaptea începeam să auzim șoapte care nu le mai auzisem niciodată. Apoi, observam cu coada ochiului un fel fulger de culoare albastru-gri, ca şi rochia doamnei. Simţeam uneori şi o atingere ciudată pe hol, când nu se afla nimeni altcineva prin preajmă. Poate sună ca o întâmplare din serialul horror „Poveşti din criptă”, dar vă asigur că aşa era realitatea.
Pictura a căzut frecvent de pe perete pe podea, iar odată pisicile familiei au atacat și au zgâriat tabloul, aparent fără niciun motiv vizibil. Familia a decis în cele din urmă că pictura trebuie să plece din casă. Iată ce povesteşte martorul:
* Așa că tabloul a mers la licitații de câteva ori. Mama mea care îi cunoștea pe cumpărători a aflat că aceştia l-au păstrat doar o lună (au auzit și ei șoapte și pisica lor a atacat tabloul), apoi i l-a dat unui vecin căruia i-a plăcut. Vecinul l-a vândut după ce câinele ei s-a speriat de tablou. Acesta a continuat să fie vândut, licitat sau oferit până în 2014, când un bărbat care colecționa artă în Florida a cumpărat tabloul, neştiind nimic despre istoria lui.
* Acest tablou este periculos. Oricine deţine acest tablou, vă rog să-l distrugeți dacă îl aveţi. Chiar nu merită osteneala.
P.S. Imaginea din acest articol nu este tabloul de care am vorbit mai sus, ci este unul asemănător.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
De pe site-ul Your Ghost Stories avem o relatare de la un martor din statul american Georgia care are o poveste despre un tablou bântuit pe care mama lui l-a adus acasă de la o licitație. La vremea respectivă, părinții lui importau și exportau antichități, casa lor fiind plină de antichități până în punctul în care arăta mai mult ca un muzeu decât ca o casă adevărată. Într-o zi, mama lui a adus un tablou antic al unui artist necunoscut, pe care îl cumpărase dintr-o vânzare a unei proprietăți. Pictura este descrisă ca fiind o femeie purtând o rochie lungă, de culoare albastru-gri stând pe veranda unei case vechi, stând lângă o masă cu un ceainic lângă ea și ceea ce arată ca niște prăjituri sau sandvișuri pe o farfurie. Aproape imediat, acest tablou l-a speriat pe martor, care a povestit următoarele:
