Teoria stresului tectonic poate explica OZN-urile, fantomele şi îngerii

Doi teoreticieni – Michael Persinger şi Paul Devereux – au avansat, independent unul de celălalt, o explicaţie geofizică pentru fenomenele anormale. Ideea lui Persinger, numită „teoria stresului tectonic” (T. S. T.), susţine că în interiorul scoarţei terestre există câmpuri de tensiune care produc descărcări electromagnetice ce crează corpuri de lumină, sau generează halucinaţii cu imagini folclorice, nave aerospaţiale, comunicaţii, făpturi şi fiinţe diverse. Noţiunea „luminile terestre”, lansată de Devereux, este o variantă a teoriei lui Persinger.

Modul de abordare de către Devereux diferă de metoda lui Persinger, el susţinând că triboluminiscenţa şi nu piezoelectricitatea este „candidatul” mai probabil pentru producerea imaginilor de O.Z.N.-uri. Persinger susţine că luminile asemănătoare O.Z.N.-urilor se pot manifesta la sute de mile depărtare de zona cu activitate seismică, însă Devereux restrânge efectele la aria din imediata vecinătate a faliei deficitare.

Totuşi, trecând peste această diferenţă, ipoteza avansată de Devereux este mai radicală. După părerea sa luminile terestre posedă inteligenţă, ba chiar sunt în stare să citească gândurile martorilor oculari. El leagă presupusa energie – pe care o numeşte „o formă nefamiliară de electromagnetism… sau o formă complet necunoscută de forţă misterioasă” – de viziunea transformatoare a „Noii Ere”. Devereux susţine că cercetările asupra luminilor terestre „pot crea o întreagă arie nouă de studii umane, una cu semnificaţii evoluţioniste, care poate sprijini eliminarea fragmentărilor ce fac atâta rău modului de gândire contemporană în multe probleme”.

Teoria lui Persinger a fost publicată – şi criticată – în revistele ştiinţifice de  specialitate. Baza ei empirică e slabă, iar criticii îl învinuiesc pe Persinger că încearcă să explice o necunoscută – O.Z.N.-urile – cu o altă necunoscută. Aceştia au subliniat, de asemenea, că apariţiile de O.Z.N.-uri şi „monştri” se petrec în ariile inactive din punct de vedere seismic. Scepticii, ca – de pildă – Chris Rutkowki şi Greg Long, au replicat că presupusele efecte T. S. T. şi luminile terestre sunt probabil fenomene naturale, lumini terestre, flăcărui rătăcitoare – pe care le-au contrapus ca soluţii extraordinare la sugestiile avansate de Persinger şi Devereux.

Cu privire la încercarea lui Devereux de a explica O.Z.N.-urile, Long a scris: „Devereux nu recunoaşte că atunci când   sunt examinate diferitele relatări despre «lumini terestre», se observă repede o varietate largă de forme luminoase; în plus, relatările descriu obiecte cu aparenţe atât de artificiale, atât de inteligente în comportament, în realizarea scopului, încât este imposibil să-ţi închipui altceva decât că ele sunt maşini tehnologice. Nimic în aceste relatări nu sugerează vreo sferă sau o masă de energie”.

Iar Rutkowsky spune: „Deşi ipoteza că luminile reprezintă un soi de fenomen E. M. [electromagnetic] este susţinută de unele evidenţe circumstanţiale sau bazate pe observaţie, rămâne totuşi să fie lămurită chestiunea empirică, prin  continuarea studiilor dacă o asemenea energie poate exista în fapt.”