Teoria derivei: „atunci când noi dormim, nu rămânem în același Univers; conștiința noastră se deplasează într-o versiune ușor diferită a realității”
Un cercetător are o teorie cu privire la realitatea lumii noastre: „Teoria derivei”. Aceasta spune următoarele: atunci când dormim, nu rămânem în același Univers; conștiința noastră se deplasează într-o versiune ușor diferită a realității și asta explică fenomene ca deja vu, efectul Mandela, experiențele din apropierea morții, fantomele și poate chiar renașterea. Această teorie explică discret multe dintre lucrurile ciudate la care nimeni nu poate răspunde pe deplin, cum ar fi de ce experimentăm deja vu-ul, de ce unii oameni se schimbă pur și simplu peste noapte, de ce simțim că am mai trăit asta înainte sau cum oamenii „supraviețuiesc” accidentelor care ar fi trebuit să-i omoare.
Iată cum funcționează teoria derivei și vom începe cu somnul. Somnul e ciudat. Dar trebuie să dormim, altfel întregul corp se prăbușește. Dacă pierdem o noapte, deja ne simțim ciudat, iar dacă ratăm mai multe nopţi, lucrurile devin neclare și puțin ireale. Dar ceea ce e ciudat e faptul că, deși corpul nostru stă pur și simplu acolo, creierul nostru este super activ, mai ales în timpul somnului profund. Acum, referindu-ne la teoria noastră, atunci când dormim, conștiința noastră se îndepărtează de acest Pământ și se mută într-o altă versiune a realității, care este aproape la fel, dar doar puțin diferită (univers paralel!?). Schimbarea se bazează pe deciziile pe care le-am luat, pe starea noastră mentală și pe direcția în care se îndreaptă viața noastră. Corpul nostru rămâne pe loc, dar nu şi conștiința. Vă treziţi într-o linie temporală care este doar cu un pas înainte față de locul în care vă aflaţi ieri. De aceea, uneori, lucrurile par puțin ciudate. Ca și cum personalitatea cuiva s-ar fi schimbat puțin. Acest lucru e foarte subtil; majoritatea oamenilor nu-l observă niciodată.
Aşadar, conform teoriei, atunci când dormim și conștiința noastră se schimbă într-o versiune ușor diferită a realității, majoritatea lucrurilor rămân la fel. Dar uneori, mici detalii nu se potrivesc. Cum ar fi replicile din filme despre care jurăm că erau diferite în trecut; sau logo-urile care arată ciudat. Sau chiar cineva apropiat care se comportă neobișnuit. Asta e problema: nu vi-a dat greș memoria, ci ceva ce vi-aţi amintit era adevărat. Memoria voastră se realiniază cu Pământul în care aţi plutit. Aici apare aşa-zisul „Efect Mandela”. De cele mai multe ori, totul este perfect. Vă treziţi, vă vedeţi de ziua voastră și totul pare suficient de normal. Dar uneori, lucrurile nu se leagă…
Eram aproape adolescent atunci şi mă uitam la ştiri la televizor, împreună cu părinţii, pe TVR. Înainte de începerea ştirilor, la televizor apare o secvenţă cu Dem Rădulescu, dintr-un film sau piesă de teatru. Marele actor spune la final: “Nu-mi vine să cred!” Imediat după aceea, ecranul se face negru, iar crainicul anunţă: “Nici nouă nu ne vine a crede! Marele actor Dem Rădulescu a decedat astăzi”. N-am cum să uit secvenţa aia şi mi-a rămas întipărită până prezent. Şi nici nu pot confunda cu vreun alt actor…
Desigur, când te uiţi la biografia lui Dem Rădulescu, apare că el murit în anul 2000. Categoric, toate aceste informaţii sunt reale; însă, culmea paradoxului, şi informaţia mea e reală! Adică a murit în anul 1990, într-o „linie a timpului”, şi în anul 2000, în linia actuală a timpului. Efectul a fost numit „efectul Mandela”, de la faptul că foarte mulţi oameni îşi amintesc cu exactitate faptul că fostul lider sud-african Nelson Mandela a murit în anii ’80, în închisoare şi nu a mai trăit până în 2013.
Dar, teoria derivării are legătură şi cu nemurirea cuantică. Ideea acestei nemuriri este, în esență, următoarea: noi nu experimentăm niciodată propria moarte. Din punctul nostru de vedere, noi nu murim, ci pur şi simplu existăm în alte universuri. Să presupunem că aveţi un accident de mașină (Doamne ferește!). Într-o versiune a realităţii Pământului, muriţi instantaneu. Asta e tot, povestea voastră se termină aici. Dar conștiința voastră nu se termină. La fel cum somnul se deplasează către versiunea realității în care accidentul a avut loc, dar aţi supraviețuit. Poate vă treziţi într-un spital, confuz şi având doar câteva vânătăi. Sau poate nu s-a întâmplat nimic și pur și simplu vă simțiţi ciudat în ziua aceea. Însă, pentru toți cei de pe Pământul unde ați murit, ați dispărut.
Într-un univers, aţi murit pe loc. Acea linie temporală merge mai departe fără dvs., însă cei apropiaţi de voi vă jelesc, pentru că aţi dispărut de pe Pământ. Dar pentru dvs., conștiința nu moare niciodată cu adevărat. Vă aventuraţi într-o versiune a lumii unde aţi supraviețuit poate cu niște răni, poate într-un pat de spital. Dar… totuşi trăiţi!
Însă, dacă continuăm să ne deplasăm de la o versiune a Pământului la alta… atunci unde a început totul? Și unde se termină? Aici intervine „paradoxul punctului de origine”. Conștiința nu se mișcă în linie dreaptă de la naștere la moarte, așa cum credem noi (nu este liniară), ci se deplasează lateral, înainte, înapoi, în direcții pe care nu le putem măsura cu adevărat. Și de fiecare dată când aterizează undeva nou, memoria dvs. se sincronizează cu versiunea voastră de pe Pământ.
Acum imaginaţi-vă asta: să presupunem că „muriţi” de bătrânețe pe un Pământ în pace, în somn sau chiar într-un pat de spital. Acesta ar trebui să fie sfârșitul, nu-i așa? Însă, poate că nu! Conștiința dvs. poate sări din nou, dar de data aceasta, în loc să vă treziţi a doua zi dimineață ca şi bătrân, vă treziţi ca un bebeluș! Aşadar, conștiința voastră plutește spre un Pământ complet nou, unde o versiune nouă a dvs. tocmai se naște. Aici, totul devine haotic, pentru că unii copii pretind că își amintesc vieți trecute. Ei cunosc locuri în care nu au fost niciodată, ştiu nume pe care nu ar trebui să le știe şi situații întregi pe care nu le-ar fi putut trăi în corpul lor actual.
Teoria derivei poate fi explicată prin ciclurile de somn:
* Somn ușor: în această fază, pur și simplu, ațipiti. Corpul vostru se relaxează și respirația încetinește. Dar undele cerebrale încep să se schimbe. Conform teoriei derivei, aici începe să se slăbească „ancora” voastră față de acest Pământ. Tehnic, încă vă aflaţi aici, dar strânsoarea slăbește. Conștiința voastră începe să se desprindă de linia temporală actuală.
* Somn profund: aceasta este partea fără vise a somnului. Corpul își face cea mai mare muncă de recuperare, adică repararea celulelor, energia este restaurată. Sunteţi complet offline. Conform teoria derivei, corpul vostru devine un vas latent, liniștit. Conștiința voastră nu mai este legată de regulile acestui Pământ.
* Somn REM (mișcarea rapidă a ochilor): aici lucrurile devin al naibii de ciudate. Creierul se luminează ca și cum ai fi treaz, dar aceasta este cea mai profundă etapă a somnului. Visele devin vii. Emoțiile vă copleșesc și corpul vostru este paralizat (așa că nu vă puteţi pune visele în scenă). Teoria derivei spune că aceasta este lansarea, adică momentul în care conștiința voastră se schimbă nu într-un loc aleatoriu, ci în versiunea Pământului care se potrivește cel mai bine căii voastre mentale/emoționale. În fiecare noapte, linia temporală alunecă subtil.
Teoria derivei nu este una științifică, ci mai degrabă o „lentilă metafizică”. La fel ca teoria simulării sau reîncarnarea, este o modalitate de a explica ciudăţenia experienței umane.
Din 2008, cercetam si cautam adevarul in domenii precum istoria, religia sau metafizica. Am publicat peste 15.000 de articole; munca este imensa, dar si costurile aferente sunt foarte mari. Publicitatea Google Adsense nu acopera toate costurile, iar pentru a continua munca si proiectul, avem nevoie de ajutorul vostru. Orice donatie conteaza, indiferent de suma. Toti banii stransi se vor duce catre acest proiect, dar si pentru cercetarea unor subiecte controversate din istorie, inclusiv cercetari genealogice. Va multumim din suflet!
DONATI prin PAYPAL:
DONATI prin CONT BANCAR (ING BANK):
- Cont LEI: RO53INGB0000999917643869
- Titular: ASOCIATIA GENIA - GENEALOGIE SI ISTORIE CUI:51669957
- Email: contact@genia.ro
- Nr.inregistrare Min.Justitiei: 1036/A/2025
Un cercetător are o teorie cu privire la realitatea lumii noastre: „Teoria derivei”. Aceasta spune următoarele: atunci când dormim, nu rămânem în același Univers; conștiința noastră se deplasează într-o versiune ușor diferită a realității și asta explică fenomene ca deja vu, efectul Mandela, experiențele din apropierea morții, fantomele și poate chiar renașterea. Această teorie explică discret multe dintre lucrurile ciudate la care nimeni nu poate răspunde pe deplin, cum ar fi de ce experimentăm deja vu-ul, de ce unii oameni se schimbă pur și simplu peste noapte, de ce simțim că am mai trăit asta înainte sau cum oamenii „supraviețuiesc” accidentelor care ar fi trebuit să-i omoare.
