Site de secrete, stiinta si metafizica

Sunt calculatoarele vii!? Două întâmplări incredibile care demonstrează că unele computere pot fi criminale sau visătoare…

30

calculator viuComputerul care s-a transformat în scaun electric!

În 1989, cu câţiva ani înainte de senzaţionalul duel de şah dintre Gari Kasparov şi computerul „Deep Blue“, a avut loc o întâlnire între marele maestru sovietic Nikolai Gudkov şi computerul rusesc de şah M2-11. Creierul electronic a trebuit deja de două ori să se dea bătut în faţa unui adversar din regnul uman. Jucătorului cibernetic îi mergea prost şi în a treia partidă.

Când să facă mişcarea hotărâtoare pentru al treilea mat, Gudkov nu poate s-o ducă la bun sfârşit. Plecând din computer şi trecând prin tabla de joc metalică şi prin piesa de şah, un şoc electric săgetează corpul marelui maestru. Cu mâna parcă sudată de piesă, Gudkov se încordează brusc. Zguduit de un spasm nervos, se crispează şi, mort, se prăbuşeşte în fotoliu. Stop cardiac. Nu s-au putut găsi un defect tehnic, o cauză exterioară sau poate o explicaţie a modului în care dispozitivul de joc s-a transformat într-un scaun electric. Poate că aici nu a fost decât un accident straniu…

Computerul care visează!

Cu doi ani înainte, un computer dăduse într-adevăr nişte faxuri, care nu pot fi explicate în niciun altfel decât în acela în care agreăm conceptul de „computer viu”. În oraşul englez Stockport, un arhitect a instalat în biroul său, în 1987, un computer Amstrad 1512. Acesta din urmă trebuia să gestioneze o bancă de date despre clienţi şi despre specificaţiile clădirilor. Aceste treburi el le făcea cel mai bine în timpul programului de lucru. După terminarea serviciului, desfăşura alte activităţi: visa.

Salariata unei firme de curăţătorie, voind să deconecteze computerul Amstrad, a observat că ecranul străluceşte. A constatat uimită că PC-ul nu era conectat. L-a informat pe arhitect, care urmărise aparatul câteva nopţi la rând prin sondaj. Până la urmă, fenomenul s-a repetat. Amstrad-ul s-a conectat, scoţând nişte gemete. Pe ecranul său defilau litere care formau incoerente frânturi de cuvinte.

Această reprezentaţie grotescă s-a repetat câteva nopţi la rând. De cazul acesta s-au ocupat experţi ai renumitei reviste tehnice “Personal Computer”. Pe pacient l-a luat în primire redactorul Ken Hughes, dar fără succes. „Am demontat personal obiectul şi am verificat la sânge fiecare piesă. N-am putut să constat nimic neobişnuit”, sună raportul lui final.

Nu s-a mulţumit cu aceasta. Hughes a adus PC-ul într-o încăpere fără nicio sursă de energie. Nelegat nici măcar la comutatorul său, Amstrad-ul trona totalmente izolat în cămăruţa lui, direct în faţa unei camere video, care nu l-a lăsat nici un moment în afara domeniului ei de înregistrare. În fiecare secundă, cablul lipsit de curent şi nelegat cu nicio priză al Amstrad-ului se afla în imagine. Hughes îl înnodase fistichiu în jurul consolei. Acum trebuia să se vadă.

Şi într-adevăr, înregistrările video, apărute în trei luni de neîntreruptă observaţie de douăzeci şi patru de ore pe zi, erau aşa de groteşti încât în 1988 au fost arătate public în cadrul unei expoziţii de computere. Singurul actor al bizarului video a fost Amstrad-ul. Deşi nu avea nicio energie, acesta se conecta mereu cu pârâit electrostatic sonor şi cu anunţ luminos şi începea procesul de încărcare. Părţile de propoziţie şi cuvintele pâlpâiau mai întâi într-un colţ al ecranului şi apoi în celălalt colţ. Mulţi spectatori nu s-au putut elibera de impresia că trăiesc şi ei experienţa unor secvenţe de vis.

Aceste „vise electronice” au durat în medie cam vreo jumătate de minut. După aceasta, PC-ul a oftat adânc şi s-a deconectat. Fenomene de acest fel sunt fixate în număr mare pe materialul video. Ce-i drept, costisitorul experiment nu a adus rezultate concrete. Perplex, Ken Hughes a spus: „Sunt uluit. Pentru toate acestea nu există un temei logic. Am exclus orice posibilitate de acţiune a electricităţii statice. Surse electromagnetice precum traficul radiofonic sau radarul aeroportuar nu au apărut de nicăieri. Deosebit de neliniştitoare găsesc eu cuvintele care apar de la sine. Unele dintre ele sunt macabre. În general am impresia că, mă rog, cineva din computer încearcă să intre în legătură cu lumea exterioară, dar nu reuşeşte”.

Citește și

Utilizăm cookie-urile pentru a îmbunătăţi funcţionalitatea site-urilor noastre, pentru a te ajuta să navighezi mai eficient de la o pagină la alta, pentru a memora preferinţele tale şi, în general, pentru a îmbunătăţi experienţa utilizatorilor. Accept Cititi mai multe

Politica de intimitate si Cookie