Chinurile unui condamnat la moarte pe scaunul electric

438

Pe data de 27 iulie 1893, execuţia groaznică a lui William Taylor, desfăşurată tot la închisoarea Auburn, a provocat din proteste publice împotriva scaunului electric.

Taylor fusese condamnat pentru uciderea cu sânge rece a unui alt deţinut. Ca urmare a primului şoc electric, picioarele i s-au încordat atât de puternic încât au rupt legăturile din jurul gleznelor. El nu murise încă, astfel că s-a acţionat întrerupătorul pentru un al doilea şoc, însă fără niciun efect. Generatorul din centrala electrică cedase.

În fata medicilor şi a ziariştilor uluiţi, Taylor, parţial electrocutat şi suferind arsuri grave, cu viaţa atârnându-i de un fir de aţă, a fost ridicat din scaun şi aşezat pe un pat de campanie. Membri ai administraţiei închisorii s-au grăbit să aducă cloroform şi morfină, prima substanţa fiindu-i ţinută sub nări, iar a doua injectîndu-i-se în vene – nu pentru a-l ucide, ci pentru a-l ţine în viaţă şi în stare de inconştienta până la repararea generatorului.

Condamnatul a fost reaşezat în scaun abia după o oră şi nouă minute, administrîndu-i-se un şoc electric ce ar fi putut prăji un animal de mici dimensiuni. Apoi, directorul închisorii i-a anunţat pe cei prezenţi: „Domnilor, s-a făcut dreptate.” (Prin comparaţie, în prezent, electrocutarea unei persoane durează două-trei secunde, iar starea de inconştienta survine în mai puţin de 1/240 dintr-o secundă.)