Spaniolii se luptau cu taurii, în celebrele coride, încă de acum 2.000 de ani
Cele mai vechi mărturii ale luptelor cu tauri datează dinaintea Războaielor Punice, când populaţia iberică a observat natura războinică a cornutelor violente ce trăiau în pădurile din acea zonă. Curând, ibericii au descoperit un mod de a înhăma animalele şi a le provoca să atace armatele inamice, iar în anul 228 î.Hr., când generalul cartaginez Hamilcar Barca, tatăl lui Hannibal, şi-a condus armata în Ilici şi a asediat oraşul, soldaţii baricadaţi au adunat o turmă numeroasă de animale agitate, le-au înjugat la căruţe umplute cu butuci cărora le-au dat foc şi au provocat taurii să-i atace pe invadatori. Ibericii au reuşit astfel să-şi înfrângă inamicii, în timpul bătăliei Hamilcar fiind ucis.
Curând, ibericii au transformat această utilizare a taurilor într-un ritual pentru a-şi dovedi bărbăţia: ei trebuia să ucidă animalele dintr-o singură lovitură de topor sau de suliţă. Tot în această perioadă a început să fie folosită şi capa, pentru evitarea atacurilor repetate ale taurilor.
Luptele desfăşurate călare pe cal au fost introduse în Spania de cuceritorii musulmani veniţi din Africa; aceştia preluau suliţa de la vasalii lor, băştinaşii, şi le cereau să întărâte taurul şi să-l ameţească astfel încât stăpânii musulmani, călare, să poată adopta o poziţie optimă pentru aplicarea loviturii fatale.
În secolul al XVIII-lea, luptele cu tauri căpătaseră o formă asemănătoare celei moderne. Cei care se luptau efectiv cu taurul se numeau matadori, aceştia mânuind şi capa; asistenţii care alergau în jurul taurului şi îi plantau ţepuşe în spinare pentru a-l înfuria purtau denumirea de banderilleros, iar picadorii erau asistenţii călare ce mânuiau suliţe sau bastoane ascuţite la vârf.
Cea mai mare piaţă de toros („arena taurilor”) din Mexico City a fost inaugurată în anul 1945, având o capacitate de 50.000 de locuri. În Spania există peste patru sute de arene pentru coride, variind ca dimensiuni între cele cu câteva sute de locuri şi stadioanele din Madrid şi Barcelona, amplasate pe mai multe niveluri.
Din 2008, cercetam si cautam adevarul in domenii precum istoria, religia sau metafizica. Am publicat peste 15.000 de articole; munca este imensa, dar si costurile aferente sunt foarte mari. Publicitatea Google Adsense nu acopera toate costurile, iar pentru a continua munca si proiectul, avem nevoie de ajutorul vostru. Orice donatie conteaza, indiferent de suma. Toti banii stransi se vor duce catre acest proiect, dar si pentru cercetarea unor subiecte controversate din istorie, inclusiv cercetari genealogice. Va multumim din suflet!
DONATI prin PAYPAL:
DONATI prin CONT BANCAR (ING BANK):
- Cont LEI: RO53INGB0000999917643869
- Titular: ASOCIATIA GENIA - GENEALOGIE SI ISTORIE CUI:51669957
- Email: contact@genia.ro
- Nr.inregistrare Min.Justitiei: 1036/A/2025
Cele mai vechi mărturii ale luptelor cu tauri datează dinaintea Războaielor Punice, când populaţia iberică a observat natura războinică a cornutelor violente ce trăiau în pădurile din acea zonă. Curând, ibericii au descoperit un mod de a înhăma animalele şi a le provoca să atace armatele inamice, iar în anul 228 î.Hr., când generalul cartaginez Hamilcar Barca, tatăl lui Hannibal, şi-a condus armata în Ilici şi a asediat oraşul, soldaţii baricadaţi au adunat o turmă numeroasă de animale agitate, le-au înjugat la căruţe umplute cu butuci cărora le-au dat foc şi au provocat taurii să-i atace pe invadatori. Ibericii au reuşit astfel să-şi înfrângă inamicii, în timpul bătăliei Hamilcar fiind ucis.
