Şocantele „voci ale morţilor” înregistrate de suedezul Jurgenson au fost „recunoscute” indirect de către Vatican, papă şi NASA!

  •  
  •  
  •  
  •  

vocile mortilorÎn vara lui 1959, în Suedia, un pictor şi artist liric pe nume Friedrich Jurgenson înregistra cântecul păsărilor din jurul casei sale din Molnbo, în apropiere de Stockholm. Ascultându-şi înregistrările, el avu surpriza să audă „o voce calmă, bărbătească” vorbind în limba norvegiană despre „cântecele nocturne ale păsărilor”. El a interpretat acest fapt ca datorându-se unei interferenţe radio, mirându-se doar că, dintre mii de staţii emiţătoare, el a captat una care trata exact subiectul înregistrării sale…

Dar îl aşteptau şi alte surprize. De mai multe ori, printre trilurile păsărilor, el a auzit voci care i se adresau lui anume. Îl chemau pe nume şi-i dădeau diferite informaţii susţinând că sunt rude sau prieteni decedaţi. El a făcut experienţe de-a lungul mai multor ani şi a publicat în 1964 o primă carte, însoţită de un disc, intitulată „Voci venite din univers”. Apoi, în 1967, a publicat în Suedia şi în Germania a doua lucrare, „Legături radiofonice cu lumea de dincolo”.

Jurgenson şi papa Paul al VI-lea

Jurgenson a participat la numeroase conferinţe, fenomenul fiind supus studiului ştiinţific de către dr Bender, celebrul parapsiholog al Universităţii Freibourg din Germania. Jurgenson a avut contacte personale cu înalte autorităţi ale Bisericii Catolice. Producător al unui film despre Papa Paul al VI-lea şi al unor documentare despre Sfântul Scaun, el a întreţinut relaţii foarte bune cu papa, care i-a înmânat personal titlul de Comandor al Ordinului Sfântul Grigore cel Mare, în 1969.

Iată ce-i scria el corespondentului său britanic Peter Bender: „În plus, şi poate că acesta este aspectul cel mai important, am găsit la Vatican simpatie pentru fenomenul vocilor. Mi-am făcut prieteni minunaţi printre înaltele personalităţi din Oraşul Sfânt. Astăzi, podul este aşezat ferm pe pilonii lui.”

Roma n-a făcut nicio declaraţie oficială, însă Vaticanul i-a autorizat pe preoţii Andreas Resch din Innsbruck, Austria, şi Schmid d’Argovie din Elveţia, să experimenteze în acest domeniu. Spre ora două de noapte, Schmid îşi instala magnetofonul într-o biserică, apoi se îndepărta câţiva metri ca să se roage şi să mediteze. Astfel a obţinut peste zece mii de mesaje paranormale. În Anglia, Pistone, părintele superior al Societăţii Saint-Paul, a declarat în public, în mai multe rânduri, că în fenomenul vocilor el nu vede nimic care să se opună învăţăturilor Bisericii… El a adăugat că Biserica trebuie să supravegheze cu atenţie problema înregistrării vocilor paranormale.

Vărul Papei Pius al XII-lea, părintele Frei, a murit pe 27 octombrie 1967. În timpul vieţii, el declarase: „Tot ceea ce am citit şi am auzit mă face să cred că numai ipoteza vocilor aparţinând unor personalităţi transcendentale are o oarecare probabilitate în a explica forţa acestor fenomene.” La o lună după decesul lui, o voce care se prezentă ca fiind a lui a fost identificată ca atare de un experimentator.

Un inginer care a colaborat cu NASA şi care a studiat înregistrările lui Jurgenson a declarat în septembrie 1969: „Cei vreo trei sute de observatori care, independent unii de alţii, au ascultat benzile magnetice-martor ori au participat la una sau mai multe şedinţe de înregistrări, ne permit să considerăm ca stabilită existenţa fenomenului vocilor paranormale.”


  •  
  •  
  •  
  •  

Lasă un comentariu