Şocantele „voci ale morţilor” înregistrate de suedezul Jurgenson au fost „recunoscute” indirect de către Vatican, papă şi NASA!

În vara lui 1959, în Suedia, un pictor şi artist liric pe nume Friedrich Jurgenson înregistra cântecul păsărilor din jurul casei sale din Molnbo, în apropiere de Stockholm. Ascultându-şi înregistrările, el avu surpriza să audă „o voce calmă, bărbătească” vorbind în limba norvegiană despre „cântecele nocturne ale păsărilor”. El a interpretat acest fapt ca datorându-se unei interferenţe radio, mirându-se doar că, dintre mii de staţii emiţătoare, el a captat una care trata exact subiectul înregistrării sale…

Dar îl aşteptau şi alte surprize. De mai multe ori, printre trilurile păsărilor, el a auzit voci care i se adresau lui anume. Îl chemau pe nume şi-i dădeau diferite informaţii susţinând că sunt rude sau prieteni decedaţi. El a făcut experienţe de-a lungul mai multor ani şi a publicat în 1964 o primă carte, însoţită de un disc, intitulată „Voci venite din univers”. Apoi, în 1967, a publicat în Suedia şi în Germania a doua lucrare, „Legături radiofonice cu lumea de dincolo”.

Jurgenson şi papa Paul al VI-lea

Jurgenson a participat la numeroase conferinţe, fenomenul fiind supus studiului ştiinţific de către dr Bender, celebrul parapsiholog al Universităţii Freibourg din Germania. Jurgenson a avut contacte personale cu înalte autorităţi ale Bisericii Catolice. Producător al unui film despre Papa Paul al VI-lea şi al unor documentare despre Sfântul Scaun, el a întreţinut relaţii foarte bune cu papa, care i-a înmânat personal titlul de Comandor al Ordinului Sfântul Grigore cel Mare, în 1969.

Iată ce-i scria el corespondentului său britanic Peter Bender: „În plus, şi poate că acesta este aspectul cel mai important, am găsit la Vatican simpatie pentru fenomenul vocilor. Mi-am făcut prieteni minunaţi printre înaltele personalităţi din Oraşul Sfânt. Astăzi, podul este aşezat ferm pe pilonii lui.”

Roma n-a făcut nicio declaraţie oficială, însă Vaticanul i-a autorizat pe preoţii Andreas Resch din Innsbruck, Austria, şi Schmid d’Argovie din Elveţia, să experimenteze în acest domeniu. Spre ora două de noapte, Schmid îşi instala magnetofonul într-o biserică, apoi se îndepărta câţiva metri ca să se roage şi să mediteze. Astfel a obţinut peste zece mii de mesaje paranormale. În Anglia, Pistone, părintele superior al Societăţii Saint-Paul, a declarat în public, în mai multe rânduri, că în fenomenul vocilor el nu vede nimic care să se opună învăţăturilor Bisericii… El a adăugat că Biserica trebuie să supravegheze cu atenţie problema înregistrării vocilor paranormale.

Vărul Papei Pius al XII-lea, părintele Frei, a murit pe 27 octombrie 1967. În timpul vieţii, el declarase: „Tot ceea ce am citit şi am auzit mă face să cred că numai ipoteza vocilor aparţinând unor personalităţi transcendentale are o oarecare probabilitate în a explica forţa acestor fenomene.” La o lună după decesul lui, o voce care se prezentă ca fiind a lui a fost identificată ca atare de un experimentator.

Un inginer care a colaborat cu NASA şi care a studiat înregistrările lui Jurgenson a declarat în septembrie 1969: „Cei vreo trei sute de observatori care, independent unii de alţii, au ascultat benzile magnetice-martor ori au participat la una sau mai multe şedinţe de înregistrări, ne permit să considerăm ca stabilită existenţa fenomenului vocilor paranormale.”

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.