Sissi, o împărăteasă neconvenţională

În prima jumătate a secolului al XlX-lea, o fată cu plete lungi şi negre, cu tenul palid, alerga în picioarele goale pe drumurile de ţară din Bavaria. Această tânără era o prinţesă şi va deveni celebră sub numele de Sissi.

Sissi, o adolescentă fericită

Elisabeta a crescut într-o familie pitorească. Într-o epocă în care nobilimea austriacă se plictisea într-o austeritate puţin atrăgătoare, Elisabeta şi tatăl ei, Maximilian, duce de Bavaria, duceau o viaţă veselă, fantastică. Maximilian compunea valsuri, organiza banchete; era un boem care poate că nu era prea respectat, dar era admirat şi iubit cu sinceritate. Elisabeta de Wittelsbach era fericită. Mama ei, Ludovica, o lua adesea la plimbare pe minunatul lor domeniu Possenhoffen, al cărui castel maiestuos se oglindea în apele lacului Starnberg; îşi făcea întâmplător prieteni, dar nu era vorba de prieteni de la curte, ci de ţărani bavarezi, de rândaşi, oamenii simpli. Şi această adolescentă de vis semăna cu legenda care a făcut din Elisabeta de Wittelsbach eroina unei frumoase poveşti de dragoste: Sissi din filme şi din romane.

Căsătoria din dragoste între Sissi şi împăratul Franz Iosef

Sissi a cunoscut dragostea foarte repede. Şi din întâmplare. Maximilian şi Ludovica, părinţii ei, au organizat o întâlnire între sora ei mai mare şi tânărul împărat Franz Iosef. O întâlnire care ar fi trebuit să se termine cu o frumoasă căsătorie binecuvântată de marile familii, aşa cum se făcea foarte frecvent în epocă. Astfel, într-o bună dimineaţă, Ludovica, însoţită de fiicele ei, Elisabeta şi Măria, a plecat spre Viena. Şi, pentru prima dată, Sissi făcea cunoştinţă cu o lume în care animalele şi păsările erau excluse, o lume populată de militari în veşminte de mare ţinută, de curteni, de miniştri, care o lăsau pe tânăra Sissi complet indiferentă.

La doar câteva ore de la sosire, Sissi a intrat, fără să fie anunţată, în marea sufragerie unde lua masa împăratul. Franz Iosef a amuţit, şi mesenii şi-au întors capetele. Ea stătea în cadrul uşii, încântătoare, surprinsă de tăcerea pe care o provocase apariţia ei neaşteptată. Împăratul s-a uitat fix la tânăra în rochie de mătase verde care-i surâdea ştrengăreşte. Şi, mai târziu, îi va mărturisi că de când a văzut-o s-a îndrăgostit nebuneşte de ea. Căsătoria a avut loc la Viena, pe 24 aprilie 1854. Tânărul cuplu imperial a trăit vreme de câteva săptămâni o calmă fericire.

Sissi dispreţuia regulile rigide ale Curţii

Dar s-a văzut foarte repede că impetuoasa Sissi nu se va supune niciodată regulilor rigide şi solemne ale curţii: nu făcea nici cel mai mic efort ca să-şi ţină rangul, refuza protocolul, ca o copilă capricioasă ce rămăsese, le ignora pe doamnele de onoare, pe doamnele de companie, pe mesenii înrobiţi ritualului. Dispreţuia orice fel de etichetă, nu asculta sfaturile, greşea reverenţele, ofensa palatul aducând în saloanele aurite copii pe care îi întâlnea în oraş şi pe care îi invita la gustare. Şi, în curând, Sissi a adunat în jurul ei o întreagă lume ciudată unde întâlneai profesori de gimnastică, medici străini, vagabonzi, coafeze şi, bineînţeles, animale: câini, vaci, cai de circ, papagali.

Împăratul, care-şi iubea profund tânăra soţie, suferea din pricina acestor excentricităţi pe care le dezaproba şi nu le înţelegea, deoarece, pe cât de impetuoasă, de capricioasă, de superficială, de originală era Sissi, pe atât de meticulos, de punctual, de ordonat era Franz Iosef.

Amândoi şi-au dat seama foarte repede că nu vor putea niciodată să se înţeleagă. Erau foarte diferiţi, foarte opuşi ca gusturi şi în privinţa oamenilor pe care îi frecventau. O mică prăpastie se căsca între împăratul dezamăgit şi părăsit, care n-a ştiut să procure tinerei lui soţii plăcerea pe care o aştepta de la el, şi Sissi, pe care prezenţa soacrei o făcea în fiecare zi mai agresivă, mai nervoasă.

Sissi părăseşte Curtea pentru a se plimba în lume

Trei copii s-au născut din această căsătorie, care era, după părerea tuturor, un eşec. Copiii au fost îndepărtaţi de Sissi ca să nu sufere influenţa nefastă a mamei lor. Într-o zi, în octombrie 1860, în urma unei scene mai violente decât celelalte, Sissi a hotărât să părăsească Viena, palatul şi pe soţul ei şi a plecat în Madera. Curtea a fost scandalizată, împăratul mâhnit, dar nimic nu conta. Sissi se sufoca în acel palat populat de oameni stupizi, care nu o înţelegeau şi nu iubeau animalele. A redescoperit libertatea, natura, soarele. Va străbate lumea, înconjurată de câteva însoţitoare, supravegheată discret de poliţia împăratului. Franz Iosef, jignit, părăsit, era însă la fel de îndrăgostit de ea, singura fiinţă înzestrată cu fantezie pe care o întâlnise vreodată, atât de tânără şi de veselă!

Până la urmă, împărăteasa se întoarse în Viena

O regăsim în Anglia, apoi în Grecia. În octombrie 1862, Franz Iosef după ce îi trimisese zadarnic emisari, a hotărât să se ducă în persoană după ea în insula Corfu, ca s-o aducă înapoi la Viena. Sofia, mama împăratului, răspândea acum un zvon infam: nu numai că Sissi nu era fidelă, dar şi înnebunise. Aerul liber, plimbările călare, toate acestea i-au tulburat definitiv mintea. Sissi nu a dat importanţă bârfei şi va dovedi că nu era nebună când se va întoarce cu mult curaj la Viena în momentul în care Austria va intra în război cu Prusia. Pentru prima dată, Sissi voia să-şi joace rolul de împărăteasă. Dar şi acesta în felul ei. Nu afişându-se în veşminte de mătase prin saloanele palatului, ci ajutându-i cât putea mai bine pe răniţi, copii, bătrâni, pe toţi cei care sufereau şi puteau avea nevoie de ea.

Sissi, devine şi împărăteasa Ungariei

Sissi va dobândi o mare victorie politică, singura de altfel care îi era dragă: apropierea Austriei de Ungaria. În 1867, ea a reuşit să lege destinul celor două naţiuni şi, în ziua de 8 iunie a aceluiaşi an, Franz Iosef şi Elisabeta au fost încoronaţi la Budapesta. Apropierea celor două ţări vecine îi va reuni pe cei doi soţi. Sissi avea treizeci de ani şi Franz Iosef, treizeci şi opt. Timpul părea că a adus mai multă înţelepciune împărătesei şi mai multă răbdare împăratului. În curând, se va naşte un al patrulea copil, Valeria, preferata lui Sissi. Ungaria a adoptat-o pe tânăra împărăteasă, şi Sissi, tot aşa de pasionată, s-a consacrat noii ei ţări.

Împărăteasa iubea caii

În câteva luni, a câştigat o popularitate imensă, sinceră şi spontană. S-a instalat împreună cu împăratul pe domeniul Godolo, unde a regăsit caii din copilărie, ceea ce iubea mai presus de orice, îşi petrecea toate zilele  galopând pe câmp,  făcând curse, vânând. La Godolo, Sissi s-a înconjurat de călăreţi şi scutieri. Şi au început să fie considerate ciudate aceste prietenii feminine pe care le întreţinea cu însoţitoarele ei, îndrăgostite de cai.

Sissi şi prietenia sa ciudată cu regele nebun al Bavariei

Sissi, împărăteasa scandaloasă, care şi-a atras oprobriul curtenilor pentru că nu a vrut să se supună regulilor rangului ei, mai întreţinea şi o prietenie ciudată şi, adesea, prost înţeleasă cu vărul ei, Ludovic al II-lea de Bavaria, regele nebun care va fi teribil de atras de farmecul verişoarei sale. Voind să ajungă la Sissi, Ludovic al II-lea, internat de medicii lui, se va îneca în apele fluviului care separa castelul său de cel al împărătesei Austriei. Ultima lui scrisoare se termina cu aceste cuvinte: „Vulturul nu mai are încredere decât în porumbiţă”. Această nouă nenorocire, survenită după moartea tragică a fiului ei, Rudolf, la Mayerling, a adus-o la disperare pe Sissi.

A pornit iar în călătorii interminabile care au purtat-o la Atena, la Alger, în Corfu, la Bastia, la Lucerna, la Zurich. În 1897, sora ei, ducesa d’Alencon, a murit în mod tragic în incendiul bazarului Charite din Paris.  Sissi era înconjurată de moarte şi nenorocire.

Ziua accidentului: 9 septembrie 1898

În ziua de 9 septembrie 1898, se afla la Geneva, la hotelul Beau-Rivage. Sissi se plimba pe chei împreună cu contesa Sztaray. Lucheni mergea pe cheiul pustiu în acelaşi sens cu cele două femei. Deodată, Lucheni şi-a schimbat pe neaşteptate direcţia, întoarcere bruscă! Sissi şi doamna ei de onoare s-au dat la o parte ca să-l lase să treacă şi să evite şocul cu acel om pe care îl luau drept un beţiv. Lucheni s-a prefăcut că se împiedică în faţa contesei Sztaray, s-a lăsat în jos, ca şi cum ar fi vrut să se uite la împărăteasă pe sub umbrela de soare. Elisabeta a căzut pe spate. Niciun strigăt. Părul ei frumos şi abundent a amortizat căderea. Un vizitiu a venit în fugă şi a ajutat-o pe contesă să-şi ridice stăpâna.
S-au strâns şi alte persoane.

Un acar l-a văzut pe omul acela lovind-o cu pumnul pe femeia în vârstă. A pus mâna pe el. Jandarmii au venit în fugă şi l-au prins pe piemontez, care a aruncat cu repeziciune pila ce nu va fi găsită decât mult mai târziu. Lucheni şi-a ridicat arogant capul.
– Nu e nevoie să vă daţi osteneala, a zis el. Tocmai voiam să mă predau.
– Nu ţi-e ruşine că ai lovit-o cu pumnul pe împărăteasă? a întrebat un jandarm, care încă nu ştia cu cine are de-a face.
– Nu regret decât un singur lucru, că n-am omorât-o. Şi totuşi, aş fi jurat că instrumentul cu care am lovit-o o va omorî.

Şi asasinul a început să cânte râzând, în timp ce era dus la comisariat. De acum înainte, era celebru, orice s-ar fi întâmplat… Elisabeta era în picioare, cu obrajii roşii ca focul. Încerca să-şi aranjeze părul în dezordine.

Moartea unei împărătese

Cele două femei s-au grăbit spre vapor, al cărui clopot îi chema pe întârziaţi. După roşeaţa din primele clipe, faţa împărătesei a căpătat acum o paloare îngrijorătoare. Contesa îşi susţinea stăpâna şi începea să se neliniştească. Sissi începu să se plângă de o durere de piept şi să devină palidă. După ce ajunse pe punte, împărăteasa s-a prăbuşit încet, nu departe de sala maşinilor. Era îngrozitor de cald. Trei bărbaţi au dus-o pe Sissi pe puntea superioară, la aer curat. O infirmieră, care călătorea întâmplător cu acelaşi vapor, a strecurat între dinţii bolnavei o bucăţică de zahăr îmbibată în alcool. Contesa a tăiat cu un briceag corsetul. Pe cămaşa de batist mov se întindea, mare cât o monedă, o pată maronie – sânge. O rană mică. Un cheag de sânge deja coagulat. A fost rănită în piept. Ceva mai târziu, ea muri…

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.