Senzaţionalul proces al şoarecilor de câmp


soarece-de-campPrintre calamităţile naturale ale evului mediu, un loc important îl ocupau imensele roiuri de vieţuitoare mărunte care se abăteau peste o regiune: lăcuste, viermi, cărăbuşi, şerpi, broaşte, şoareci, guzgani, cârtiţe etc. Ele distrugeau recolta şi, de multe ori, în urma lor izbucnea foametea. Ştiinţa în vremea aceea privea neputincioasă dezastrul.  Oamenii deci au renunţat la ştiinţă, apelând la religie. Primejdia, care izbea pe neaşteptate şi cu putere necruţătoare, nu şi-o puteau explica decât ca pe o faptă a vreunui demon. Nu lăcustele devorează recolta, nu şoarecii rod rădăcinile plantelor, ci însuşi necuratul o distruge, întruchipat în acele animale dăunătoare.

Oamenii îngroziţi aşteptau ajutorul de la preoţii lor şi pretindeau ca demonul să fie afurisit. Bine, dar afurisirea avea reguli foarte precise. Formalismul evului mediu s-a insinuat şi în dreptul bisericesc, la fel ca si în cei laic, lucru cu atât mai de înţeles cu cât în ambele domenii legislative paragrafele erau învârtite, sucite şi cârpăcite de aceiaşi jurişti.
Trebuia respectate, prin urmare, şi la afurisenie normele de judecată: denunţul, desemnarea apărării, procesul, acuzarea, apărarea, sentinţa. Fireşte, astăzi toate aceste lucruri par comice, dar atunci nu era aşa.

Sentinţa tribunalului bisericesc cuprindea, pentru început, un avertisment (monitoire). Apoi urma afurisirea propriu-zisă (maledicţia). Nu împotriva animalului, ci a demonului! S-au întâmplat cazuri când şi tribunalele laice încercau o procedură asemănătoare. Să vedem astfel un caz senzaţional întâmplat în comuna Glurns, din Elveţia.

În anul 1519, în faţa judecătorului comunei, Wilhelm von Hasslingen, s-a înfăţişat Simon Fliss, locuitor al comunei Stilfs, anunţând, în numele locuitorilor comunei, că, în conformitate cu prevederile legii, doreşte să intenteze acţiune penală împotriva şoarecilor de câmp! Cum, potrivit prevederilor legale, în astfel de cazuri şoarecii au nevoie de apărător, el a cerut ca autorităţile să numească din oficiu un apărător, astfel ca şoarecii să n-aibă motiv a se plânge. Pe baza acestei cereri, judecătorul l-a numit pe cetăţeanul Hans Grienebner din Glurns ca apărător al sus-numiţilor şoareci, împuternicindu-l legal în această funcţie. După aceasta, din partea locuitorilor comunei Stilfs, Simon Fliss a desemnat acuzatorul împotriva şoarecilor, în persoana lui Minig von Tartsch.

Fiind audiat ca martor, Minig Waltsch, locuitor din Sulden, a spus că el umblă de 18 ani prin ogoarele din Stilfs si a putut constata că şoarecii de câmp produc într-adevăr pagube însemnate, astfel încât locuitorilor abia de le rămâne puţin fân. Locuitorul Iniklas Stocker din Stilfs a arătat că el ajută la lucrul câmpului pe acele ogoare şi a văzut cum nişte animale — ale căror nume şi prenume nu le cunoaşte — produc mari pagube gospodarilor: acest lucru l-a putut constata mai ales toamna, în cositul otavei.

Acuzarea: Minig von Tartsch acuză şoarecii de câmp pentru daunele pe care le provoacă şi demonstrează că dacă lucrurile vor continua, iar animalele dăunătoare nu vor fi îndepărtate, cei care l-au împuternicit vor ajunge in situaţia să nu mai poată plăti impozitele şi vor fi nevoiţi să se mute prin alte părţi.

Apărarea: Faţă de această acuzare, Grienebner arată: A înţeles acuzaţia, însă reaminteşte că protejaţii săi aduc şi foloase (distrug larvele insectelor), deci el contează pe faptul că judecătoria nu le va retrage ocrotirea sa. Dacă acest lucru totuşi se va întâmpla, el cere ca instanţa să oblige prin decizie pe pârâtori să desemneze un alt teritoriu, unde şoarecii să poată trăi mai departe netulburaţi; să pună la dispoziţia lor o gardă care, in timpul mutării, să-i apere de duşmanii lor fireşti, câinii şi pisicile, iar în încheiere îşi formulează pretenţia că dacă in cazul că printre protejatele sale s-ar găsi vreunele gravide, să li se dea un termen de graţie suficient pentru a-şi putea naşte puii şi a-i transporta în condiţii optime.

Sentinţa: După audierea acuzării şi a apărării, precum şi a martorilor, se hotăreşte că animalele dăunătoare cu numele de şoareci de câmp sunt obligate să evacueze ogoarele şi păşunile comunei Stilfs şi să se mute in termen de 14 zile, fiindu-le interzisă pe veci întoarcerea pe meleagurile de unde au plecat; dacă însă vreuna din rozătoare este însărcinată sau dacă din cauza vârstei fragede n-ar suporta călătoria, pentru acestea se asigură ocrotire încă 14 zile; în schimb, toţi cei în stare să călătorească trebuie să plece, la termenul fixat.

Se poate vedea că formele procedurale s-au respectat cu stricteţe, instanţa fiind la fel de nepărtinitoare în sentinţă ca şi la audierea martorilor. Şoarecii trebuia să fie condamnaţi, deoarece comportarea lor distrugătoare a fost dovedită de martori imparţiali. Faţă de unii dintre condamnaţi instanţa a dovedit insă o atitudine deosebit de înţelegătoare, luăndu-se după procedura legală, care asigura diferite înlesniri femeilor însărcinate. Faţă de propunerea apărătorului a avut o atitudine rezervată şi rigidă: n-a desemnat vreun alt loc de popas, ci pur şi simplu i-a expulzat pe vinovaţi. Să se ducă unde vor. S-au dus? Au rămas ? Nu se ştie.

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.

Lasă un comentariu

Ads Blocker Image Powered by Code Help Pro

Aveti un program de blocare a reclamelor

Va rugam sa ne sustineti, dezactivand programul de blocare a reclamelor. Va multumim!

Powered By
Best Wordpress Adblock Detecting Plugin | CHP Adblock