Secretul unicornului din pădurea fermecată

unicornDescendent al nobilimii ungureşti, născut în Burgenland în 1937, Antal Festetics se bucură de o bună poziţie socială în Austria, ca botanist şi conservatorist, şi multă lume care i-a urmărit documentarul său de televiziune din aprilie 1992 este posibil să-l fi crezut pe cuvânt când a declarat, ca fapt divers, că văzuse şi fotografiase un unicorn în pădurile munţilor Harz.

O regiune foarte veche, Harz adăposteşte Măchenwald -„pădurea fermecată” din folclorul german şi, de asemenea, sălaşul legendar al miticului cal alb cu un corn ce-i răsare exact din mijlocul frunţii. Nu era însă prima dată când el făcuse această afirmaţie. În cadrul unui interviu oferit revistei săptămânale Die Ganze Woche în ediţia din decembrie 1991, ca parte a politicii de promovare a documentarului său în trei serii, Wildtiere und wir (Animalele sălbatice şi noi), Antal îi povestea jurnalistului Senta Ziegler cum unicornul aproape că-l trântise la pământ de pe calul său. Se afla în adâncurile pădurii, într-o arie din munţii Harz, care, împărţită în două în urma Războiului Rece, timp de aproape patruzeci de ani fusese minată şi împrejmuită; aceasta însemna că, în toată perioada, aici nu avuseseră loc activităţi de vânare sau pulverizări cu substanţe toxice. Cum războiul se terminase şi aria fusese redeschisă, era o ocazie ideal de a studia un biotip neatins de animale indigene precum căprioare, cerbi şi diverse specii de bufniţe.

Într-o noapte, se găsea aici filmând mici creaturi nocturne de pe calul său, când: „Dintr-o dată, un unicorn a început să se îndrepte către mine, în galop. Animalul era înconjurat de o aură scânteietoare. Calul meu s-a ridicat pe picioarele din spate şi aproape că m-a aruncat din şa – apoi, la fel de rapid, unicornul dispăru.” Cumva, chiar şi în timp ce era aproape trântit la pământ, el reuşise să ţină camera video în poziţia necesară pentru a filma – şi Woche, fără comentarii sau legendă, a publicat, alături de articol, fotografia color a unicornului din pădurea întunecată.

Comentând această întâmplare în revista Fortean Times, redactorul Bob Rickard a tras concluzia că fotografia era probabil un instantaneu din filmul fantastic Legenda, din 1985, al lui Ridley Scott. Împreună cu colegul său german, Ulrich Magin, Rickard îi scria lui Festetics, punându-i întrebări detaliate despre întâlnirea cu unicornul şi fotografia respectivă. Bunul profesor a răspuns, politicos dar vag, că: „Întâlnirea mea cu animalul în apropiere de Peştera Unicornului este logică şi confirmă originea numelui acesteia.” Adăuga: „Nu pot explica cum unicornul a fost în stare să supravieţuiască în munţii Harz până în prezent şi, normal, aş vrea să-l mai văd o dată.”

Magin, de asemenea nereuşind să afle alte informaţii de la Festetics, considera că povestea lui nu este atât o farsă, cât „o metaforă, o idee poetică, pentru a dramatiza atracţia exercitată de «pădurea fermecată» prin apelul la «copilul din noi». În niciun caz nu îşi risca reputaţia de om de ştiinţă, chiar dacă se comporta atât de ciudat… Nu cred că cineva din Germania l-a crezut cuvânt cu cuvânt – ca dovadă, nu a beneficiat de dezbateri contradictorii sau prelungite în mass-media. Magin adăuga că, atunci când îl întrebase pe Festetics dacă se folosea de această descoperire pentru a-i „fermeca” pe telespectatori şi a-i determina să se implice mai mult în protejarea mediului înconjurător, profesorul îl invită la Gottingen pentru a urmări toate imaginile filmate de el în pădurea Harz şi îi declară că planifica o expediţie cu scopul de a filma o a doua creatură misterioasă din pădurea Harz – cerbul cu crucea Hubertus. (Aceasta se referea la descoperirea, de către un tânăr bărbat care, dând dovadă de blasfemie, plecase să vâneze în pădure într-o zi de sărbătoare – Vinerea Mare, a faptului că prada lui, un cerb magnific, purta un crucifix uluitor între coarne. Convertit pe loc, tânărul a devenit Sfântul Hubert).

Oare să-l credem?

Lasă un comentariu